Dupa modelul Raluca Duta (care in Praga isi scria in fiecare zi impresiile din timpul zilei pe agenda, pentru a le posta ulterior), m-am hotarat sa-mi iau si eu agenda dupa mine si sa scriu un jurnal de calatorie. Acest post il scriu insa de la calculator (din holul hotelului,unde exista 2 calculatoare si accesul este gratuit; desi mi-am luat laptopul, internetul aici este un serviciu extra, taxat cu 8 euro pe ora; prefer deci sa profit de calculatorul din hol:)
Inainte de toate, sa spun ceva despre aceasta calatorie: sunt cu Marga intr-un fel ca calatorie in interes de serviciu, daca pot spune asa. A.R.T. Fusion a fost invitata sa participe intre 15-18 mai in Antwerp, Belgia, la o serie de workshouri in cadrul Youth on the Move, pe tema voluntarialtului, angajabilitatii si mobilitatii tinerilor in UE, o initiativa a Comisiei Europene. Se pare ca toate aceste evenimente sunt la un nivel inalt, unde vor fi in jur de 70 de participanti , pe care nici n-o sa ajungi sa-i retii; totul va culmina cu o ceremonie pentru premierea unor proiecte si cu o masa rotunda la care va participa chiar presedintele Comisiei Europene (asta chiar e la nivel inalt:)). Printre altele, Antwerp a fost desemnat in 2011 European Youth Capital, inca un motiv pentru care ne aflam aici.
Am decolat dimineata spre Bruxelles, nerabdatoare de a mai vizita o tara straina. Dupa cateva turbulente care mi-au dat putin emotii, stewardesa ne-a anuntat ca am aterizat la Paris, in aeroportul Charles de Gaulle (nu mi-ar fi displacut, dar poate data viitoare chiar voi ateriza la Paris). Isi da insa imediat seama de greseala si ne anunta ca vom ateriza la Bruxelles. In aeroport, politistului de la control se pare ca i-am parut suspecta, pentru ca m-a intrebat cate zile stau, de ce am venit, a mormait pentru el ceva de nationalitate, s-a uitat in calculator si in final m-a lasat sa trec. Destul de ciudat, dar m-a amuzat:)
Am fost preluate de organizatori si am plecat la Antwerp, oras si port, printre cele mai mari din Europa, aflat la 40 km de Bruxelles. La prima vedere, Antwerp parea un oras pustiu duminica dimineata. Ne-am apropiat de centru si totul s-a animat foarte repede, multi biciclisti se plimbau pe strazile inguste, am vazut un fel de bazar in aer liber care nu mi-a placut, era prea kitsch. Se zareau treptat si caldiri impunatoare, care ne atrageau prvirea, dar despre care nu stiam inca nimic.
Ne-am lasat bagajele la hotel si am plecat putin in recunoastere; am constatat ca toate magazinele erau inchise, chiar si unele supermarketuri, asemenea multor orase din Europa. In Romania insa, cei mai multi se duc la cumparaturi in weekend, cum ar fi oare sa fie inchise si la noi magazinele duminica? Nu mi-a placut ca pe strada,pe o distanta de 100 de metri, nu exista niciun cos de gunoi, ca atare erau hartii aruncate pe jos.
Toata lumea stie ca ciocolata belgiana e renumita. Tocmai ce ii spuneam Margai ca-mi doresc sa vad o vitrina cu multe bomboane de ciocolata, asa cum stiam ca sunt in Belgia, cand gasim un asemenea magazin, destul de mare. Am intrat inauntru, unde ne-am delectat cu tot felul de sortimente de bomboane, frumos ambalate si aranjate in vitrine pe masura. Exista chiar o incapere unde eram invitati sa ne apropiem de bucatarie, pentru a vedea direct cum se face ciocolata. Cateva persoane preparau compozitia si ornau frumos formele de ciocolata, iar in jurul lor erau multi curiosi care ii priveau. Un amanunt important: in acest magazin, 1 kg de ciocolata sau de bomboane era 50 de euro. Cred ca mi-a ajuns doar privitul in acel magazin:)
Dupa-masa am iesit singura la plimbare (inregistrarea participantilor la acest eveniment pompos incepea abia la 17). Am mers pe stradute, unde am dat peste un fel de cartier chinezesc, cu restaurante chinezesti de-o parte si de alta si multi chinezi, evident. La intoarcere, am intrat in Central Station, gara din Antwerp, care este o cladire imensa (cat ar fi un aeroport la noi sau chiar mai mare), iar in interior ai impresia ca te afli intr-un fel de palat, cu niste coloane uriase si un ceas imens.
Am citit ca in trecut, Antwerp a fost denumit Orasul Diamantelor. Azi m-am convins ca inca isi merita denumirea. La iesirea din gara, m-am plimbat pe o strada de aprox. 50 m. De-o parte si de alta, existau doar magazine cu diamante, niciun alt fel de magazin nu era intre ele. Am mers mai departe si imi dadeam seama ca aceste magazine continuau si pe strazile laterale. Nu prea inteleg aceasta strategie: ce fel de clienti si ce profit mai au aceste magazine cu diamante, daca erau lipite unele de altele? in afara de cateva magazine care afisau in vitrina mesajul -tax free for tourists- toate pareau identice, cu nenumarate bijuterii cu diamante. Sunt curioasa daca si in alte parti ale orasului, in afara de centru, exista aceste magazine nenumarate.
Later edit: am gasit cateva pliante in holul hotelului si am aflat ca Central Station din Antwerp e considerata a 4-a cea mai frumoasa gara din lume (conform Newsweek). De asemenea, in jurul garii exista aceasta arie recunoscuta pentru magazinele cu diamante; mai mult, in interiorul garii s-ar afla si o galerie cu peste 40 de magazine cu diamante, pe care n-am vazut-o inca. (cred insa ca mi-au ajuns magazinele cu diamante pe care le-am vazut azi). Asa se explica uimirea mea referitoare la acea imensitate de gara si la magazinele din jur.
Printre altele, la 17 a avut loc si deschiderea oficiala. Contrar asteptarilor, a fost destul de informala, organizatorii au incercat sa ne faca in primul rand sa socializam intre noi. Participantii sunt chiar faini, cei mai multi sunt fosti voluntari europeni care au venit sa reprezinte asociatia si proiectul din care au facut parte (e interesant ca o persoana poate fi de exemplu din Spania, dar a facut un stagiu de voluntariat in Germania sau alta tara si vine sa reprezinte acea tara)
Seara am avut si un mic tur al orasului, cu ghid. Antwerp e un oras cu un centru istoric frumos, cu deja tipice stradute inguste pline de restaurante si terase. Am trecut pe langa locuri cu o istorie interesanta, pe care ghidul ne-a relatat-o cu amanunte (insusi denumirea orasului are o istorie in spate, despre care voi vorbi poate in alt post). Simbolul orasului este o mana, pe care o vezi reprezentata pe multe cladiri, afise, indicatoare si chiar pe halbele de bere. De asemenea, cuvantul diamant se regaseste in diverse denumiri: chiar Diamond Tourist Bus sau District Diamond/Central Station.
Cred ca e de ajuns pentru azi. Maine vom avea workshopurile si vom vizita cateva organizatii locale. Sper sa vad si alte locuri noi si sa le descopar istoria.
Pare ca a trecut atat de mult timp de cand am plecat din Bucuresti; a fost o zi foarte lunga si am aflat atat de multe lucruri despre acest oras care ma atrage tot mai mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu