Azi sunt tristă

M-am trezit dimineaţă mai devreme decât de obicei şi acultam muzică la radio, când aud o ştire: "Mădalina Manole a murit". Cum??? nu mi-a venit să cred pur si simplu, credeam că n-am auzit bine numele. A trebuit să plec repede undeva şi n-am avut timp să citesc presa, să aflu ce s-a intâmplat. Din păcate, este adevărat şi cu atât mai trist cu cât se pare că a luat o supradoză de medicamente, s-a sinucis. Azi ar fi fost ziua ei, împlinea 43 de ani...a ales însă să plece.

Când eram mică, imi plăcea foarte mult Mădalina Manole. Imi amintesc când îmi cumpărau ai mei casete cu ea, pe care le ascultam (pe atunci, era moda casetelor). "Ei şi ce", "Fată dragă", "Să nu mă minţi", "Te-am văzut, mi-ai plăcut", "Vreau să te uit" etc.

Păcat ca a trebuit să se întâmple asta...e mult prea devreme, ar mai fi avut multe de făcut, ar mai fi putut cânta. Acum ascult melodiile ei şi parcă sunt în urmă cu 10 ani, când eram mai mică şi ascultam muzica ei. Avea o voce inconfundabilă, nu puteai să n-o recunoşti în orice context. Îmi pare rău...

Răspunsuri pe care ai vrea să le ștergi din vocabular...

De multe ori, primim de la cei cu care intrăm în contact răspunsuri seci, răspunsuri proaste, care nu fac decât să înrăutățească o situație și eventual să te enerveze. Bineînțeles, chiar noi suntem autorii unor asemenea răspunsuri pe care le dăm conștient sau nu; nu ne dăm seama de efect, dar cu singuranță suntem deranjați atunci când le primim, la rândul nostru. Din categoria acestor răspunsuri, mi-am amintit câteva exemple:

(E)cum zici tu: Atunci când porți o discuție cu cineva și dorești să afli și părerea celuilalt, te izbești inevitabil de acest răspuns "e cum zici tu". Din moment ce discuți cu persoana respectivă anumite lucruri și îți expui propriul punct de vedere (pe care tu îl cunoști prea bine și nu ai nevoie să-l repeți doar pentru tine), e clar că îți dorești să afli și gândurile/opinia celuilalt. Pe lângă faptul că nu vei afla nimic, te nemulțumește cu atât mai mult răspunsul primit și te întrebi dacă nu cumva ai vorbit pentru pereți sau cel de lângă tine pur și simplu te ignoră. Recunosc, de multe ori și eu folosesc acest răspuns. Eu îl folosesc însă atunci când îmi dau seama că nu voi ajunge la niciun consens cu persoana de lângă mine. După ce mi-am exprimat și eu punctul de vedere și nu se ajunge totuși la un acord, prefer să pun capăt unei discuții inutile, prin acest "e cum zici tu". Când doi oameni au concepții total diferite și mai sunt și orgolioși pe desupra, e de preferabil să închei o conversație care altfel ar dura la nesfârșit. Din acest punct de vedere, un astfel de răspuns este chiar necesar...dar nu și în cazurile celelalte, în care e dat din comoditate sau din nepăsare.

Nu știu: Un răspuns asemănător celui de mai sus, totuși puțin diferit. În situația în care chiar ai nevoie de un răspuns clar și adresezi și o întrebare clară, ți se oferă un "nu știu". Cum nu știi? poți să spui da, nu, sau orice alt răspuns...dar să spui nu știu la o întrebare care te vizează direct, atunci e puțin ciudat. De exemplu, la întrebarea "vrei să ieșim în oraș diseară?", primești un simplu "nu știu". După părerea mea, nu știu se apropie mai mult de nu, iar dacă ai dat un asemenea răspuns, e puțin probabil ca peste 3 ore să spui da. Ai putea spune însă de la început "mă mai gândesc"..ar fi mai bine pentru toată lumea.

Bine: Alt răspuns supărător, care vine exact în momentele în care te-ai aștepta să primești un răspuns mai detaliat, sau cel puțin câteva cuvine. De exemplu, atunci când încerci să vorbești despre anumite lucruri, să explici și să-l faci pe celălalt să înțeleagă, primești în schimb doar "bine". Dar ce e "bine" la o discuție/monolog în care doar unul a vorbit și s-a agitat o jumătate de oră, de exemplu, încât tu să spui doar "bine"??? e bine că cel de lângă tine ți-a spus lucrurile acelea, e bine că l-ai ascultat și ai înțeles, sau e bine că și tu ești de aceeași părere?....nici una din variantele de mai sus nu e explicită printr-un simplu "bine". Cred că în asemenea situații, ar fi mult mai eficient dacă interlocutorul tău s-ar enerva sau ar țipa; în felul acesta, cel puțin ar avea o reacție mai normală și gesturile sau mimica ar spune mai multe despre ceea ce crede. Poate chiar și tăcerea ar "spune" mai multe: tace pentru că nu ar avea ce să-ți spună sau nu ar vrea pur și simplu să-ți spună nimic. Dar "bine"....nuuu.

Cu siguranță, mai sunt multe exemple de răspunsuri asemănătoare, dar acum nu-mi mai amintesc...

Încă o zi...

A mai trecut o zi...o zi în care m-am trezit după 12, pentru că alarma mea a sunat o dată, am oprit-o şi mi-am continuat visele, fără a mai ţine cont de timp. O zi care era dedicată pregătirii pentru master, dar care s-a transformat într-o zi pierdută din acest punct de vedere.

Din alt punct de vedere, a fost o zi frumoasă. O zi în care m-am întâlnit, după câteva luni, cu o bună prietenă (Corina). Cu zâmbete, amintiri, discuţii despre o mie de lucruri...aşa au trecut cele câteva ore petrecute la o terasă pe Lipscani.

M-am întors cu bateriile încărcate, oarecum, dar nu pentru a citi din nou nişte cărţi pentru că aşa trebuie ( nu pentru că aşa vreau eu). Cărţi întregi, de la un capăt la altul, pe care trebuie să le citesc şi să le învăţ chiar, pentru admiterea la master. Eu însă nu mai am nicio motivaţie, niciun chef să citesc sute de pagini, să stau iar până dimineaţa cu o carte în braţe....nu după experinţa examenului de licenţă, unde tot ce am clădit în facultate şi toate speranţele noastre s-au transformat în note mici, răzvrătire, nemulţumire şi tristeţe.

Perioada de după terminarea licenţei şi începerea pregătirii pentru master a fost mult prea scurtă...m-am bucurat totuşi de o excursie cu de-acum foştii colegi şi de câteva zile petrecute la Cluj. Toată agitaţia a reînceput însă odată cu sosirea în Bucureşti.

Aş vrea să am timp să fac doar ce vreau eu...să stau la poveşti cu prietenele fără a avea alte obligaţii, să citesc ce cărţi vreau eu, să mă plimb, să călătoresc....

Acum o citez pe Alina: "M-am săturat să stau în casă...e vară, e iulie, iar noi stăm în casă să învăţam":( Dar o să treacă totul, o să vină şi vremuri mai bune şi o să ne amintim de toate lucrurile astea zâmbind...