sâmbătă, 15 mai 2010

Piano stairs

Desi filmuletul e mai vechi, eu l-am gasit acum si mi s-a parut foarte interesant. Ar trebui sa incerce cineva sa faca chestia asta si in Bucuresti...dar la noi o sa mai dureze ceva pana vom vedea puse in practica idei asemananatoare.





Mi-am mai amintit de un clip din categoria "idei creative". Ce veti vedea mai jos este o reclama la un nou tip de scaun, sau ceva de genul. Explicatia clipului: tipul care pare suspendat in aer, are de fapt sub el o tija metalica care pleaca din podea,pe picior, si ii sustine spatele. Geniala ideea, n-ar fi putut atrage atentia intr-un mod mai eficient.

sâmbătă, 8 mai 2010

" Non, je n'ai rien oublié "

Printre proiecte, examene şi alte preocupări, mi-am amintit de câteva cântece în franceză. Mi-am amintit de asemenea şi de dragostea mea pentru franceză, de nopţile în care făceam traduceri, citeam, scriam compuneri pe diverse teme....toate lucrurile acestea par acum atât de îndepărtate în timp. Am uitat ce fericită eram când citeam o carte în franceză, scriam o compunere pe care o corecta apoi diriga...am uitat cum era. Din păcate, pasiunea mea pentru franceză s-a oprit într-un loc, a rămas acolo, iar eu n-am reuşit s-o readuc în calea mea...

O frază preferată: "De tout ce que t'offre la vie, gardes toujours ce que tu aimes vraiment et alors tu sauras ce que signifie le bonheur" (Din tot ceea ce-ţi oferă viaţa, păstrează întotdeauna ceea ce iubeşti cu adevărat şi atunci vei şti ce înseamnă fericirea)






miercuri, 5 mai 2010

Amintiri frumoase

Deşi nu mai avem cursuri acum, suntem în sesiune, am petrecut o jumătate de zi foarte frumoasă la facultate.
Am început ziua prin a prezenta proiectul la opţionalul "Studii de gen"...stereotipurile legate de gheişe, având ca suport filmul "Memoriile unei gheişe". A ieşit totul bine.
Am rămas în continuare să asist la prezentările colegilor, mai târziu aveam şi întalnire pentru licenţă şi nu vroiam sa mai pierd timpul pe drum. Acea întâlnire pentru licenţă s-a transformat însă într-o conversaţie foarte plăcută. Îmi fac licenţa pe partea de comunicare, având ca profesor coordonator pe prof. Silvia Barutcieff. Cu dumneaei am făcut în primul an seminariile de comunicare, apoi cursurile de comunicare interculturală, psihologia comunicării interpersonale...toate m-au atras şi mi-au plăcut la fel de mult.

În primul an, m-am îndragostit de domeniul comunicării, mai târziu mi-am dat seama că interculturala îmi place şi mai mult. Despre comunicarea interculturală am vorbit azi şi cu doamna profesoară, mi-a povestit cum a introdus acest curs la specializarea noastră, ce experienţe interculturale a avut cu ceilalţi. I-am spus că mi-aş dori să ma documentez mai mult în acest domeniu, poate mai târziu chiar voi face ceva mai concret în acest sens.

Mi se pare fascinant să înveţi lucruri despre alte culturi, să ştii ce coduri culturale au, ce au diferit faţă de cultura ta...este însă enorm de învăţat pe tema asta. Timp de aproape 2 ore, cât am stat la acea aşa-zisă întâlnire pentru licenţă, cred că maxim 15 minute am discutat despre licenţă. Restul timpului am ascultat-o mai mult pe profa, are atât de multe lucruri de spus şi reuşeşte imediat să-ţi capteze atenţia. Unii oameni chiar au darul de a-ţi înveseli ziua; chiar asta mi s-a întâmplat mie azi: era trecut de 4 când am plecat de la facultate, dar eram atât de încântată de acea întâlnire şi aveam atâta energie, încât n-am mai simţit nici oboseala unei nopţi scurte, nici foame, nimic. Mă bucur foarte mult când vorbesc cu persoane de la care am ceva de învăţat şi cred că poţi să înveţi lucruri noi de la oricine, fie superior ţie, sau chiar inferior.

Orice întâlnire, conversaţie, îşi lasă amprenta asupra ta...fiecare experienţă nouă îţi conferă a anumită perspectivă asupra vieţii: o persoană care te-a dezamăgit, o alta care te-a înţeles şi te-a ajutat, sau chiar un simplu necunoscut, îţi pot oferi nişte modele de comportament în care îi poţi încadra pe ceilalţi. Important este cu ce rămânem şi ce am învăţat dintr-o experienţă...experienţe din acestea vom avea pe tot parcursul vieţii, trebuie doar să le valorificăm în sensul pozitiv.