După o jumătate de oră de "filosofat" la telefon cu frate-meu, mi-a spus un lucru pe care toți ar trebui să-l avem în minte mai des: "cea mai bună comparație e cea dintre tine și tine". M-a dat drept exemplu pe mine: cum eram acum 6 luni, când eram stresată că trebuia să dau licența și credeam că n-o să se termine, și cum sunt acum, dacă am evoluat? Cu siguranță, am evoluat: am trecut cu bine peste ceva care mi se părea complicat, am făcut diverse lucruri, acum învăț mereu câte ceva nou etc. Și din perspectiva asta, cu siguranță am evoluat, nu mai sunt cum eram în urmă cu 6-7 luni.
Printre altele, frate-meu mai e și un model de copiat, care își pune toată ambiția atunci când își propune. Deși are un program foarte aglomerat acum, vrea să se ducă la bazinul de înot în fiecare săptămână, vrea să se ducă și la sală de sport (că e foarte bine să faci sport), vrea să citească și să învețe în fiecare zi și cu siguranță peste o săptămână va vrea să facă și alte lucruri....pentru că, așa cum spune el: "ori dacă stăm, ori dacă facem ceva, timpul e același; și e mai bine să avem voință să facem ceva util și care ne place, în loc să ne plângem că nu avem timp."
În ultimul timp, mă gândeam că dacă aș fi fost singură la părinți, aș fi fost cu mult mai "săracă." Deși atunci când eram mici ne înțelegeam ca șoarecele și pisica, eu îl pâram la mami, el îmi dădea un "algocalmin" ca să ma liniștească (știm noi cum era:)), în ultimii ani frate-meu s-a schimbat extrem de mult. Din liceu a știut ce vrea să facă mai departe, să dea la medicină când nimeni nu-l încuraja, a intrat și a terminat foarte bine, iar pentru viitor are rezervate deja planuri. A, și el a știut mereu să fie extrem de optimist, față de mine, care uneori excelam în pesimism. Acum reușește mai mult să-mi dea și mie din optimismul lui, pentru că are răbdare să-mi și explice de ce ar trebui să fiu optimistă:)
Concluzia: ar trebui să ne comparăm mereu doar cu noi: "eu în urmă cu 6 luni" și "eu acum", iar dacă noi știm că am evoluat, atunci asta e tot ce contează.
