5 și 2010

Am primit de la Roxana o leapșă, în care îmi cere să scriu despre 5 lucruri pe care le-am realizat în 2010.

Am făcut foarte multe lucruri, unele mai bune, altele mai puțin bune, important e că toate deciziile mi-au aparținut și cu siguranță am învățat ceva util din greșeli sau din reușite.

Cum 5 e și numărul meu norocos, să încep:

1. Am avut curajul să schimb câte ceva în viața mea și am decis ce vreau să fac în viitor, am fost mult mai fermă în a lua anumite hotărâri, am avut curajul să spun "stop" atunci când nu mă mai mulțumea ceea ce se întâmpla în viața mea și s-o iau de la capăt.

2. Mi-am scris lucrarea de licență și am trecut cu bine un examen de licență dificil. Acum un an, licența mi se părea o povară, mă gândeam cum va fi când voi fi și eu licențiată și cum voi trece peste toate. În vară am fost însă licențiată, dar parcă nu mai realizam, nu-mi mai dădeam seama că înainte mi se părea ceva aproape imposibil...totul a trecut foarte repede, tot stresul și nopțile nedormite parcă dispăruseră.

3. Cred că a fost anul în care am ieșit cel mai mult în oraș cu fetele, a fost anul în care ne-am sudat un grupuleț care sper să rămână mereu unit. Deși am avut sesiuni, licență, tensiune acumulată de trecerea timpului, iar unele dintre noi și joburi, am știut să ne mai rupem din când în când de toate astea și să ne bucurăm împreună:

4. Câteva luni bune, am avut un obiectiv: îmi strângeam bani să vizitez o țară străină. În final, ne-am adunat 6 prietene și am ales Roma, capitala italiană plină de istorie și măreție, unde am petrecut 4 zile de vis. Mă bucur că acest obiectiv m-a ajutat să fiu mai cumpătată, să nu mai cheltui banii oricând și oricum, am renunțat să merg vara într-o vacanță la mare sau la munte, pentru că în octombrie urmau câteva zile mult mai frumoase. Și a meritat:

5. Am început să citesc cărți de dezvoltare personală, care m-au ajutat să înțeleg că pot face foarte multe lucruri, atât timp cât îmi propun ceva și îmi urmăresc obiectivele. Și pot spune că tot ceea ce am făcut mi-a adus mulțumire, deși mai rămâneau lucruri pe care mi le doream. Știu însă că trebuie să ma bucur de ceea ce am, că trebuie să apreciez ceea ce am și să am răbdare, pentru că la un moment dat, vor veni și celelalte. Până la urmă, nimic nu este întâmplător și toate au un scop.

Ar mai fi multe lucruri: am pierdut sau am câștigat prieteni, au rămas alături de mine persoanele care ma apreciază,am avut un an frumos la cămin, alături de colega (Alina), am cunoscut oameni noi și am încercat să învăț de la ei, am fost primită cu căldură într-o asociație, ART Fusion, unde am învățat foarte multe lucruri și am fost mai responsabilă.

Nu în ultimul rând, deși n-am avut eu vreo contribuție directă, în 2010 fratele meu și-a dat Rezidențiatul și a devenit Medic Rezident Neurolog. Pentru mine, e un motiv de mândrie: acum 6 ani când a intrat la Medicină, era puțin mai aiurit, ma gândeam că mai e mult până să devină el medic și mi se părea totul ciudat. Acum s-a schimbat total, știu că e potrivit pentru meseria asta, e cu totul alt om și sunt sigură că îi va fi bine.

Iar pentru 2011, mi-am scris pe un carnețel câteva obiective. Mi-am spus că dacă le scriu, le voi citi mai des și le voi respecta. Așa și trebuie să fie: de mine depinde dacă voi reuși ceea ce îmi propun și dacă voi fi mai optimistă. Nu vreau să mai aștept să mi se întâmple ceva bun sau să-mi cadă ceva din cer, vreau să cred și să atrag ceea ce vreau să mi se întâmple.

My december...

E decembrie...e un sentiment ciudat, un amestec de veselie, zâmbete, dar și de nostalgie, gălăgie, agitație. Orașul a devenit mult prea agitat, toată lumea se grăbește mai mult decât de obicei,o doamnă pe stradă încerca să stabilească o întâlnire cu cineva și spunea " ne vedem marți, că apoi vin sărbătorile". Azi s-a instalat cu adevărat iarna în București...a nins mult, dar parcă nu mai eram atât de mulțumită. Acum câteva săptămâni îmi doream mult să ningă, să văd zăpadă, iar acum parcă a venit iarna pe nepusă masă. Stratul alb de zăpadă mă încântă, mă bucur să văd totul în alb, dar parcă gerul de afară diminuează tot.

În toată zarva asta, încerc să-mi fac o potecă, să merg la fel ca până acum, să-mi încep o zi liniștită pe care să o termin la fel. Inevitabil, mă apucă nostalgia...că a mai trecut un an, că poate nu am reușit să fac tot ce mi-am propus, că mai vroiam să am timp pentru o mulțime de lucruri. Dar încerc să văd și partea pozitivă: am făcut destule și anul acesta (poate nu e atât de important, pentru că toată lumea face asta la un moment dat, dar mi-am luat licența și am intrat la master), am făcut și altele...până la urmă, anul acesta a fost timpul meu, eu am dispus de el cum am dorit.

Și în curând va fi tot mai multă agitație, tot mai multă aglomerație și lume nebună. Unde se grăbesc toți? de ce nu lasă să treacă timpul la fel ca până acum și strică totul cu nerăbdarea lor?

Aștept să plec acasă, unde sper să găsesc mai multă liniște...dar știu că și acolo, într-un oraș mic, oamenii sunt la fel de grăbiți. În perioada asta, sunt la fel ca toți ceilalți, e un tipar universal pe care toți îl copiază în preajma Crăciunului.

În cameră e liniște, e mult mai bine...până dimineață, când voi ieși din nou în nebunia de afară...

Un nou hobby

Acum ceva timp mi-am cumpărat o floare din acelea handmade, pe care le purtăm la haine. Vroiam demult să-mi cumpăr una, dar cred că nu-mi plăcuse nici una atât de mult, plus că nu mă puteam hotărî ușor la o culoare, pe care să o asortez la mai multe haine. Mi-am cumpărat în final una mov, de la o doamnă care venea pe Lipscani și îți făcea chiar și pe loc, dacă aveai vreo preferință. Am dat pe această floricică 20 de lei. Apoi m-am gândit că vreau mai multe culori, nu doar una...dacă mi-aș fi luat 5 de exemplu, ar fi fost cam mare investiția. Mi-am zis că aș putea să-mi fac și eu asemenea flori, câte vroiam și ce culori vroiam.

Așa că m-am dus la mercerie, unde am găsit o multitudine de modele de dantelă și stăteam câte 10-15 minute să-mi aleg ceva, mă duceam apoi sa-mi iau alte nuanțe de material cu care să le pot asorta, mă întorceam după nasturi și tot așa. Cred că doamnele de acolo nu prea înțelegeau de ce mă învârt așa, dar nici nu trebuia...eu eram în lumea mea, îmi făceam în cap modele, combinații de culori și nasturi. Am ajuns acasă, am început să-mi fac florile astea și am fost încântată de rezultat. Ce-i drept, stăteam câteva ore la început, pentru că vroiam să iasă cât mai bine. Am început apoi să le port la haine, să le etalez:) Se pare că celorlalți le-au plăcut. Mă întrebau prietenele cine m-a învățat să le fac...nu m-a învațat nimeni; pur și simplu am analizat-o pe cea pe care mi-am cumpărat-o, apoi mi-am făcut eu singură, așa cum m-am priceput.

Acum sunt încântată că nu mai am doar o floare, ci mai multe, că n-a fost nevoie să cheltui prea mulți bani și, în plus de asta, am mai multe culori, așa cum îmi doream. Pot spune că e un nou hobby care îmi face plăcere, dar care necesită și ceva timp, de care nu dispun întotdeauna. Dar îmi place să ies din banalul unei zile obișnuite, să-mi fac o nouă floare, o nouă culoare. Îmi înșir în pat toate materialele și dantelele pe care le am. Întrucât prietenelor le-au plăcut florile mele (sper că n-au spus asta doar din complezanță:)), le-am promis unora că le voi face și lor...așa că ar trebui să mă apuc de treabă, ca atunci când vine moș crăciun la ele, să treacă mai întâi pe la mine, să livrez câteva cadouri:)

Ce-a ieșit, mai jos: