Exista momente cand imi place ploaia

De cele mai multe ori, nu-mi place ploaia, am o dispozitie proasta, iar uneori invoc vremea de afara pentru starea mea. Cum ar spune unii, sunt "meteosensibila"...nu stiu exact ce inseamna asta, dar le dau dreptate cand spun asta despre mine, probabil pentru a evita sa mai dau eu alte argumente:)

Exista uneori si momente cand imi place ca afara ploua; sunt putine ce-i drept, dar exista cateva. Ca de exemplu, in seara asta. Dupa curs, am venit acasa si cum aparuse putin soarele, am vrut sa ies afara sa alerg (de ceva timp, incerc sa alerg constant si vreau sa ma tin de asta si nu-mi place cand sunt anumite lucruri care ma impiedica sa alerg, cum ar fi vremea de afara). M-am schimbat repede, afara era inca soare, cobor de la etajul 5 la parter si vad multe persoane alergand...incepuse sa ploua torential (cat am coborat de la etajul 5 la parter:)) In momentul acela, uram faptul ca ploua si ca nu mai puteam alerga; de cele mai multe ori, e greu sa ne urnim din loc si preferam comoditatea..iar eu chiar vroiam sa alerg.

M-am intors in camera, am mai stat 5 minute, s-a oprit si ploaia. Am zis ca nu ma invinge vremea de afara de data asta, daca eu vroiam sa alerg. Am iesit sa alerg, evident. Si am facut o alegere foarte buna.

Cred ca nu m-am mai simtit niciodata atat de bine ca alerg: pe jos era ud, afara inca picura, oamenii sa grabeau sa ajunga acasa, cred ca se uitau si putin ciudat la mine, iar eu alergam. Eram deconectata de lumea din jur, cu castile in urechi si alergam. Cred ca tocmai faptul ca paream o ciudata imi dadea o stare de bine. Zambeam singura, ma gandeam ca daca incepea din nou sa ploua nu as avea unde sa ma adapostesc, dar imi place ideea (ciudat).

In concluzie, am reusit sa fac ce-mi propusesem, chiar daca afara tocmai plouase. In plus, m-am simtit chiar bine asa, in lumea mea. A fost ciudat, dar as repeta totul.