Saptamana trecuta s-a desfasurat a 15-a editie a BCR Open Romania, unde am fost voluntar in organizare. A fost o saptamana intensa, petrecuta de dimineata pana seara la arene, cu diverse activitati si multe ore de privit meciuri de tenis.
Un motiv pentru care am dorit sa ajut la organizarea acestui turneu a fost acela ca habar n-aveam cum se joaca un meci de tenis, n-am avut niciodata timp sau dorinta de a privi un meci de tenis. Stiam ca este o oportunitate buna de a intelege ce se intampla acolo, pe teren, unde 2 adversari isi trimit unul altuia mingi peste fileu. Si am inteles...
In prima zi, i-am "terorizat" pe baieti (majoritatea stia cum sa "priveasca"un meci de tenis, unii stiau chiar sa joace): "acum pentru cine s-a pus punct?","dar de ce se pun puncte pana la 40"," ce e un game,un set etc?". Si am invatat ca un game are 40 de puncte, un set se termina la 6 game-uri (cu 2 game-uri diferenta insa), iar invingatorul trebuie sa faca 2 set-uri. Sunt incantata ca acum pot privi un meci de tenis si pot intelege ce se intampla intre cei 2 tenismeni. Mai mult, am descoperit ca imi place sa ma uit la un meci de tenis, desi la un moment dat ma plictisisem de atata tenis in aceasta saptamana; cu siguranta voi urmari in viitor alte meciuri de tenis, ma voi documenta despre turnee, jucatori etc.
"Dar de Albert Montanes ai auzit? Dar de Hanescu?" "Cred ca da" era raspunsul meu, un raspuns evaziv, ca sa nu zic direct "nu".....si ceilalti radeau. Dar din moment ce nu ma uitasem niciodata la un meci de tenis, era logic ca nu stiam jucatori, nu auzisem de ei, iar daca auzisem, nu ma interesau. Am avut si un favorit in acest turneu, Pablo Andujar. Desi venise din calificari si acest turneu a fost cea mai mare performanta a lui, a ajuns in finala, unde a pierdut insa. Am stiut pe cine "am pus ochii de la inceput":)). Au fost si jucatori romani, care au fost insa repede eliminati. Oricum, tenismenii sunt cu totul alt tip de sportivi: sunt foarte ambitiosi, sunt deschisi, stiu sa reziste la stres si au nevoie de mult antrenament pentru a atinge performanta.
Nu in ultimul rand, am cunoscut multe persoane deosebite, ne-am distrat, am facut poze cu jucatorii, am ras la meciurile demonstrative care au fost adevarate spectacole, am stat in loje, am avut tricourile rosii, am mancat toata saptamana sandvisuri incat ni s-a luat de ele, am fost intrebati daca suntem copiii de mingi("nu,nu suntem noi"), am aclamat-o pe Alina ("e de-a noastra"), care a intrat pe teren si a jucat la dublu cu Andrei Pavel, am luat cecul de 10.000 de euro a finalistilor de la dublu (pacat ca era doar un carton) etc.
In concluzie, am mai trait o experienta frumoasa, am mai invatat ceva, m-am mai "culturalizat" cum spun atunci cand descopar ceva nou. Si a meritat.
