Fără cuvinte...

Un mesaj venit din partea profei Cristina Bogdan, o profesoară extraordinară, care ne-a demonstrat în cei 3 ani de facultate că ne-a fost mai mult decât o simplă profesoară. Cu dumneaei am făcut Istoria culturii şi a mentalităţilor, Istoria reprezentărilor colective, Antropologie culturală, Studii de gen. Mai mult, o organizat pentru noi excursii de neuitat în diverse locuri, ultima urmând să fie pe 1-2 iulie.

Mesajul dumneaei, venit după aflarea notelor de la examenul de licenţă (dezamăgitoare pentru majoritatea), m-a lăsat pur şi simplu fără cuvinte:

Dragii mei studenţi dragi,

As vrea sa ştiţi, să credeţi, că fiinţa noastră e mult mai largă decât orice notă, aşa incât nu există o notă în lumea aceasta care să vă poată defini. Vă rog să nu vă faceţi rău singuri închizându-vă, de bună-voie, în celula ingustă a unei note mici, nesemnificative. Eu ştiu şi am simţit de-a lungul anilor în care am avut privilegiul de a vă fi alături că sunteţi mult mai mult, mai frumos şi mai adânc decât ceea ce am citit astăzi, cu tristeţe nesfârşită, pe lista notelor de la examenul scris. Citeam şi nu puteam asocia cifrele cu numele, îmi aminteam chipurile, zâmbetele, discuţiile, întrebările, mirările, toate lucrurile consistente care au devenit NOI în acest răstimp de ÎMPREUNA. Pentru mine asta rămâneţi - bucurie, tinereţe, rodnicie - şi nici o notă din univers (nici măcar una muzicală, darmite cele matematice, pe care nu le-am iubit niciodată) nu va putea şterge acest sentiment. De aceea, vă rog, nici să nu vă mai gândiţi să-mi spuneţi sau să-mi scrieţi, cum s-a mai întamplat astăzi, că m-aţi dezamăgit. Nu mă puteţi dezamăgi cu cifrele care nu vă reprezintă, m-aţi dezamăgi dacă aţi pierde sensul umanităţii pe care m-am străduit să vi-l transmit.

Cu tot gândul bun, acelaşi, de Diriga:)

Aş mai face 3 ani de facultate cu drag, doar pentru a mai sta alături de profesorii care mi-au arătat ce înseamnă "să fii om"...

"A aştepta aşteptarea"

"Mai tîrziu, am revenit la gîndul că viaţa însăşi e o stare de tranzit între naştere şi moarte… un peron unde te zbaţi să ocupi un loc într-un tren…

Dar vine o zi cînd priveşti peronul gol, trîmbele de praf pe care le ridică vîntul şi nu mai poţi alunga gîndul că te joci cu vorbele, că nu se poate trăi astfel, că pustiul este chiar mai rău decît frica sau, dacă vreţi, o altfel de frică… Descoperi ceea ce ştiai de la început, că aşteptarea are valoare cîtă vreme aştepţi să se întîmple ceva, cîtă vreme îţi poţi închipui că se va întîmpla ceva, chiar dacă nu se va întîmpla nimic. Altfel, aşteptarea devine un timp gol. A aştepta aşteptarea? Ar fi absurd. Aşa ceva nu există. A aştepta aşteptarea e moarte." - Viaţa pe un peron, Octavian Paler

"Uneori aşteptarea ne maturizează, alteori ne omoară.V-aţi gândit vreodată că o aşteptare nu seamănă cu alte aşteptări? Aşteptările diferă între ele ca oamenii." (Octavian Paler)

Fiecare om are aşteptări...în fiecare zi; unele sunt banale, inutile, altele sunt mult mai mari şi importante. Întotdeauna aşteptăm să se întâmple ceva, dar aproape întotdeauna aşteptările noastre vor fi total diferite de ceea ce ne oferă viaţa... pntru că ele depind mai mult de alţi factori sau de cineva, decât de noi înşine. Ne formulăm propriile aşteptări în mod subiectiv, bineînţeles (cum ar putea vreodată ca acestea să fie obiective?!). Doar noi ştim de ce ne aşteptăm la acel lucru şi nu la altceva, ce motive avem şi ce ne face să ne încredem în acel ceva. Cei de lângă noi vor avea însă aşteptările lor, tot subiective, care nu ne inculd şi care nu seamănă aproape deloc cu ale nostre.

Şi atunci de ce mai aşteptăm ceva, din moment ce aşteptările noastre sunt subiective, depind şi de alte persoane, iar acestea din urmă au alte aşteptări?? Nu are absolut nicio relevanţă să aşteptăm...mai bine rămânem cu picioarele pe pământ şi nu ne mai aşteptăm la nimic.

P.S: de ce credeam şi aşteptam să fac într-un anumit fel la examenul de licenţă, din moment ce aşteptările domnilor profesori corectori au fost altele, în mare parte necunoscute pentru mine?? Aşadar, aşteptările de mâine vor fi mai mult ale dumnealor decât ale mele...deja eu mi-am făcut partea din "reprezentaţie", restul nu mai depinde de mine.