tag:blogger.com,1999:blog-72580500888238005502024-02-02T15:09:21.764+02:00Amintiri si viseMarina Elenahttp://www.blogger.com/profile/12891336042265354051noreply@blogger.comBlogger55125tag:blogger.com,1999:blog-7258050088823800550.post-31234093187189718372013-09-22T13:34:00.001+03:002013-09-22T13:34:55.635+03:00Rebecca<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Îmi plac casele unde există o bibliotecă (în adevăratul sens al cuvântului),
dispusă pe 2-3 rafturi mari, înţesate de cărţi. Şi eu m-am bucurat de o astfel
de bibliotecă acasă, ai mei au adunat de-a lungul timpului tot felul de cărţi,
cumpărate sau primite (şi cu dedicaţie pe ele, aşa cum se obişnuia), cărţi
peste care trecuseră anii şi care aveau
deja paginile gălbui. În clasa a 10-a, i-am cerut mamei să-mi recomande o carte
şi mi-a pus în braţe romanul „Rebecca”, de Daphne de Maurier. Iniţial, am fost
sceptică, am crezut că este o altă carte în stilui Sandrei Brown. Nu era însă
cazul, am început că citesc cartea şi nu m-am putut dezlipi de ea până n-am
terminat-o. Mi-a plăcut extrem de mult, avea un fir narativ şi implicaţii
psihologice care nu te lăsau să te opreşti din citit şi să revii peste câteva
ore sau a doua zi. Ulterior, am aflat că există o continuare a romanul;
încântată de această descoperire, am început să citesc “Lady de Winter”, de
Susan Hill. Nu m-a impresionat însă prea mult, nu mi-a marcat cu nimic
experienţa de cititor, aşa cum reuşise “Rebecca”. Era o continuare fadă, previzibilă,
fără implicaţii care să creeze dependenţă pentru citirea romanului. Am
continuat însă să citesc cartea până la capăt, mai mult pentru că mă aflam încă
în frenezia creată de Rebecca. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">În urmă cu 2 ani, am descoperit spectacolul Rebecca, jucat la Teatrul
Naţional de Operetă din Bucureşti. Am vrut cu tot dinadinsul să merg la
spectacol, chiar cu riscul de a merge singură, după ce am aflat că mai multe
prietene îşi făcuseră deja alte planuri pentru seara respectivă. Ce-i drept,
cred că le anunţasem înainte cu o zi sau două şi era normal să nu fie toate
disponibile; din fericire, am mers cu Roxana. Spectacolul a fost mai mult decât
minunat, în cele aproape 3 ore am trăit la maxim, din nou, povestea Rebeccăi,
de data aceasta sub o altă formă, într-un spectacol/musical cu o interpretare
impecabilă a protagoniştilor. Deşi personaj negativ, pentru care publicul nu
are întotdeauna o simpatie mare, Adina Sima a interpretat cu succes pe doamna
Danvers. Nici ceilalţi protagonişti nu erau mai prejos, era imposibil să nu ţi
se facă pielea de găină atunci când aceştia interpretau şi îşi înalţău tonul pe alte culmi,
spre încântarea spectatorilor. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Spectacolul a fost încheiat cu multe reprize de aplauze frenetice, timp în care actorii părăseau scena şi reveneau, chemaţi de aplauzele care nu se mai terminau. Mi se pare incredibil acest sentiment, când toţi cei prezenţi aplaudă actorii pentru prestaţia lor. Dacă pentru mine este atât de frumos acest moment, nu-mi pot imagina cum este pentru actori. </span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Aş mai revedea spectacolul Rebecca de încă 5 ori şi tot nu m-aş plictisi.</span></div>
Marina Elenahttp://www.blogger.com/profile/12891336042265354051noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7258050088823800550.post-80164218045243883902013-09-22T13:24:00.001+03:002013-09-22T13:25:30.031+03:00 Cărţile vor râmâne întotdeauna vii<span lang="RO" style="font-family: "Calibri","sans-serif"; font-size: 13.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-font-size: 11.0pt; mso-bidi-language: AR-SA; mso-bidi-theme-font: minor-bidi; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin; mso-hansi-theme-font: minor-latin;"> </span><br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Nu mi-a plăcut dintotdeauna să citesc şi nu am început să citesc atât cât
mi-aş dori acum, atunci când trebuia. Îmi amintesc când eram foarte mică ( nu
mai reţin dacă în clasa I sau înainte) şi stăteam pe scaunul cu spătar înalt
din bucătăria de la ţară, citind cu voce tare o cărticică, „Soacra cu trei
nurori”. Îmi amintesc că nu eram prea încântată să citesc, dar citeam pentru că
trebuia, pentru că mami mă "determina" să citesc şi mă asculta în timp ce făcea
mâncare.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Au trecut anii, am crescut, nu-mi mai amintesc cât de mult am citit în şcoala
primară sau chiar în generală (cel mai probabil, citeam lecturile obligatorii
pentru şcoală, nu prea aveam iniţiativă să citesc suplimentar, pentru mine). Am
început cu adevărat să citesc mult abia din clasa a 9-a (cam târziu), când am
primit la ora de română lista de cărţi suplimentare de citit. Am început cu
una, mi-a plăcut, şi nu m-am mai oprit până n-am terminat lista. Deja devenise
o plăcere mare să citesc, începusem să caut cărţi prin biblioteca de-acasă sau
să împrumut de la biblioteca şcolii. Interesul meu pentru cărţi fusese
declanşat.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">În liceu, am devorat cărţi, romane cu câte 2-3 volume groase şi întotdeauna îmi
părea rău când terminam o “poveste”, o altă realitate în care fusesem afundată
timp de câteva zile. Anna Karenina, Crimă şi pedeapsă, Muntele Vrăjit, Cel mai
iubit dintre pământeni, Ion, Marele Singuratic, Delirul şi altele. Majoritatea
cărţilor le împrumutam de la Biblioteca Judeţeană, unde mergeam destul de des
în vacanţele de vară pentru a returna un volum şi a lua altul. Îmi amintesc mai
ales de <b>Mizerabilii</b>, roman pe care
l-am citit cu sufletul la gură şi care m-a ţinut captivă chiar si după finalul
scris de autor, final pe care însă eu l-am “ratat” oarecum şi căruia nu i-am
acordat atenţia cuvenită. După ce-am terminat al II-lea volum din Mizerabilii,
m-am grăbit să merg la bibliotecă, să-l returnez şi să-l împrumut pe următorul,
ferm convinsă că mai exista un volum. Acolo am avut însă marea surpriză să aflu
că, de fapt, editura de la care citisem eu romanul avea 2 volume; într-adevăr,
alte edituri aveau romanul disponibil în 3 volume. Pe moment, am simţit o dezamăgire
mare, faţă de mine, că nu am ştiut că acela e sfârşitul, dar mai ales faţă de
autor...consideram că romanul merita un alt final, totul rămăsese suspendat,
iar eu aşteptam şi voiam să mai citesc încă un roman. Atunci, aş fi vrut să iau
înapoi volumul pe care tocmai îl returnam, să mai citesc încă o dată sfârşitul,
de data aceasta ştiind că nu mai există nicio continuare. Nu am făcut asta,
însă am plecat şi am rememorat finalul pe care îl citisem, încercând să mă
conving că acela era finalul poveştii. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<span lang="RO" style="font-family: "Calibri","sans-serif"; font-size: 13.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-font-size: 11.0pt; mso-bidi-language: AR-SA; mso-bidi-theme-font: minor-bidi; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin; mso-hansi-theme-font: minor-latin;">
</span><br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">În clasa a 10-a, când franceza devenise un hobby pentru mine, manifestat şi
prin nopţile în care învăţam pentru a participa la olimpiade, am început să citesc
cărţi în franceză. Venind la Bucureşti în primăvară, am cumpărat câteva cărţi
bune în franceză de la anticariatul de la Universitate. Dădusem câţiva lei pe
fiecare, eram încântată că am cărţi în franceză, pe care dădusem foarte puţin şi care sunt ale mele. Seara,
citeam cărţi în franceză şi stăteam cu dicţionarul şi caietul lângă mine, să
caut şi să notez cuvintele necunoscute. În felul acesta, m-am bucurat de lecturi
frumoase în franceză şi mi-am îmbogăţit vocabularul, notând şi învăţând
cuvintele noi.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Revenind la cărţi, în
general, uneori, am regretul că nu am citit mai mult, mult mai mult, atunci când
încă nu descoperisem că-mi place să citesc. Dacă aş fi descoperit mai devreme
cărţile pe care le-am citit mai târziu într-o clipită, ar fi fost altceva.
Timpul nu mai poate fi schimbat. Sunt însă fericită că fac parte dintr-o
generaţie în care laptopul, smartphone-urile sau alte device-uri, care ocupă
azi integral timpul liber al adolescenţilor, nu erau un must-have. Sunt
fericită că am citit Anna Karenina, Crimă şi Pedeapsă, Cel mai iubit dintre
pământeni (care mi-a plăcut extrem de mult, mai ales fraza “Ce mai faci tu, cel
mai iubit dintre pământeni?”) şi multe alte cărţi, cărţi pe care le-aş citit
încă o dată, şi încă o dată. Mă întreb câţi din adolescenţii de azi mai citesc
asemenea romane….cel mai probabil, mulţi dintre ei nici au au auzit de ele,
darămite să le mai şi citească. Mă uit cu groază la puştoaicele pe care le
întâlnesc pe stradă, în tramvai sau metrou: zgomotoase, vulgare, indiferente şi
ignorante pentru tot ce ţine de frumos, bun-simţ şi educaţie, al căror unic
scop este să epateze şi să fie “cool”, căzând cu graţie în derizoriu şi
prostie. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">
</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Îmi pare rău că, de-acum înainte, mii de cărţi vor rămâne neatinse în
biblioteci, se va pune praful pe ele, fară ca cineva să le citească şi să
traiască acea experienţă unică pe care fiecare carte o dă cititorului său.
Într-adevăr, cărţile fizice vor rămâne “învechite” şi datorită sau, mai
degrabă, din cauza ebook-urilor şi a eBook-readerului, care au înlocuit cititul
tradiţional. Pentru mine, cărţile fizice vor râmâne în continuare preferate,
citesc cât pot de mult din cărţi fizice, pe care îmi face plăcere să le ţin în
mână; să dau pagină după pagină şi să pun un semn de carte pentru a şti de unde
să reiau lectura. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO"><br /></span></div>
Marina Elenahttp://www.blogger.com/profile/12891336042265354051noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7258050088823800550.post-10354812529248515872013-05-31T19:32:00.002+03:002013-09-22T13:11:19.139+03:00Situații<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Te întâlnești
deseori cu….<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Situații
în care ești foarte optimist și crezi că poți face orice, doar ai nevoie de
consecvență și ambiție<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Situații
când îți este greu să te ții de un lucru și găsești motive pentru care “azi nu
mai pot să fac lucrul acela, pentru că…” Motive care mai târziu ți se par doar
scuze nefondate.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Situații
când întâlnești o persoană care se crede prea importantă pentru a fi la nivelul
tau și te întrebi cum unii oameni pot fi așa de aroganți și de ce trebuie să se
contrazică cu toți pentru a părea superiori. Oare nu-și dau seama cum sunt sau
chiar fac asta cu discernamânt? Dar e normal, nu toți oamenii sunt la fel.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Situații
când ieși dimineața afară, ești încă somnoros, dar te întâlnești cu o mulțime
de copii cu bunci sau părinți care se duc la grădiniță. Îi vezi cât de vioi
și zâmbitori sunt şi începi şi tu să zâmbești când te uiți la ei.
Pentru că stai lângă o grădiniță. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Situații
când îți pierzi speranța că totul va fi bine, după ce credeai că, în sfârșit, ai
trecut de un obstacol.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Situații
când realizezi că nimic nu se obține fără un efort, mai mare sau mai mic, și că
trebuie mereu să fii </span><span style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">“prezent”</span><span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"> acolo
unde trebuie.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Situații
când vrei să vorbești cu fratele, dar nu este așa simplu pentru că nu este în
țară. El are minute nelimitate pe fix, iar tu nu ai fix. Și îi întrebi pe
apropiați ce au mai vorbit cu el, pentru că ei au fix și pot vorbi mult mai
des. Noroc că există însă Facebook pentru ceilalți.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Situații
când aștepți prea mult un eveniment important, iar când acesta a sosit, nici nu
mai realizezi că s-a întâmplat.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Situații
când îți faci planuri și visezi zile în șir să realizezi un lucru, dar apoi
apare ceva neprevăzut și cu greu te mai poți ține de plan. E bine însă că tu ai visat
la fiecare detaliu și ai vizualizat în minte cum s-ar derula totul...chiar dacă
rămâi doar cu atât.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Situații
în care ești stresat și decizi să nu le mai spui nimic celor dragi și atunci
constați că și ei sunt stresați din motive care ție se par banale, dar care pentru
ei sunt importante. Și atunci îți dai seama că stresul este subiectiv și că fiecare </span><span style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">“are stresul lui”. Cum ar fi stresul mamei că nu a ieșit bine
culoarea la casa de la țară, ca s-a făcut roz când s-a uscat, deși pe
calculator la magazin era crem. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Situații
când vorbești la telefon cu un prieten/ă drag/ă și te bucuri că afli despre
el/ea, pentru că nu ați reușit să vă vedeți de ceva vreme.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Situații
când te prinde ploaia și te udă din cap până-n picioare și nu mai ești supărat din cauza asta. Pentru că, de
ceva timp, îți place când plouă.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Situații
când intri la metrou, iar pe scara rulantă tocmai urcă o tipă cu țigara în gură
și te întrebi de ce nu mai are răbdare până afară ca să poată fuma. Atât de
dependenți sunt unii oameni?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Situații
când întâlnești oameni noi, te bucuri că-i cunoști și că poți învăța ceva nou
de la ei, orice ar însemna asta.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">Situații
când realizezi că mâine începe weekend-ul și vrei să citești mai mult, să te
plimbi..să faci atât de multe. Iar duminică seara îți dai seama că abia dacă ai
făcut jumătate din tot ce ți-ai propus, pentru că timpul a trecut prea repede.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
Marina Elenahttp://www.blogger.com/profile/12891336042265354051noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7258050088823800550.post-5805341303748940382011-07-15T15:46:00.003+03:002011-07-15T15:54:51.645+03:00Am reusit: am fost la concertul Bon JoviDesi a trecut aproape o saptamana, inca imi amintesc de concertul Bon Jovi din Piata Constitutiei, de pe 10 iulie.<div><br /></div><div>Mi-am dorit foarte mult sa ajung la acest concert, pana in ultima zi am sperat si am reusit...datorita Adrianei, voluntar in timpul liber (in Brigada de voluntari), care mi-a oferit invitatia pe care o primise drept recompensa.</div><div><br /></div><div>Pe scurt, a fost un concert foarte frumos, 3 ore de melodii celebre si buna-dispozitie in public. Am fost atat de fericita ca am ajuns la concert....desi a intarziat trenul, taxiul de la gara se bloca in intersectiile aglomerate din jurul Parlamentului, iar fetele nu mai raspundeau la telefon sa-mi dea invitatia, pentru ca incepuse concertul si era mare agitatie la inceput.</div><div><br /></div><div>Am ascultat live Always, Runaway, Living on a prayer, You give love a bad name si altele. Adriana a fost "spiridusul"meu norocos si ii sunt recunoascatoare:)</div><div><br /></div><div><a href="http://www.youtube.com/watch?v=FBAaKE2pKdU">http://www.youtube.com/watch?v=FBAaKE2pKdU</a></div>Marina Elenahttp://www.blogger.com/profile/12891336042265354051noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7258050088823800550.post-64299877506005689172011-06-10T17:18:00.013+03:002011-06-10T20:12:27.513+03:00Filme care sunt "altceva"<div style="text-align: justify;">In general, nu sunt mare consumatoare de filme. Pana acum ceva timp, cand venea vorba de vizionat filme, trebuiau sa fie un anumit gen: imi placeau filmele care aveau o poveste de dragoste, comediile sau filmele mai dramatice (si bineinteles ca cele dramatice contin tot o poveste de dragoste, in cele mai multe cazuri).</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Cat despre filmele de actiune, SF sau thriller, nici nu incapea vorba: plecam de la premiza ca nu-mi plac genurile astea si punct, nici macar nu incercam sa vad daca imi plac sau despre ce e vorba. </div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">"Gladiatorul" e filmul preferat al lui frate-meu. Dupa ce a aparut filmul, cred ca s-a rugat de mine de zeci de ori sa urmaresc filmul. Eu ii spuneam ca nu-mi place, ca are si scene de bataie, violenta, n-ar avea cum sa-mi placa. In final, dupa cativa ani, cand s-a difuzat filmul la TV, l-am urmarit cu frate-meu. Si mi-a placut, chiar mult. Era un inceput.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Un alt film care imi place acum, dar pe care am refuzat mult timp sa-l vad, este "Armagedon". Nici acesta nu intra in categoriile care corespundeau preferintelor mele, era alt gen, dar acum imi place foarte mult. </div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Aceste 2 filme cred ca au fost cele care mi-au schimbat incet preferintele in ceea ce priveste genul de filme la care m-as uita. Oricum, la mine functioneaza principiul "filmele bune le vizionez dupa mult timp de la lansare"...important e insa ca ajung sa vad acele filme.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Ultimele filme pe care le-am vazut si care mi-au placut mult, in egala masura, au fost: "The Jacket", "Equilibrium", "Memento" si "Watchmen". Ca si celelalte, am vizionat aceste filme dupa ce am primit recomandari pentru ele.Toate aceste filme sunt altceva, se bazeaza pe fictiune, dar in fapt pornesc de la ceva real, de la o realitate de care noi nu ne dam poate seama. In urma cu ceva timp, daca mi-ar fi spus cineva ca voi ajunge sa urmaresc astfel de filme, n-as fi crezut. Acum, sunt mult mai deschisa si curioasa sa urmaresc alte tipuri de filme. Ce-i drept, filmele de groaza nu cred ca vor ajunge sa-mi placa, ar trebui sa ma schimb prea mult:)</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Vorbeam aseara cu Adriana si schimbam impresii despre ultimele filme vizionate (asta in ultimele cateva zile, cand mai aveam pauza intre examene). Cand i-am spus de "Watchmen", pe care l-am vazut acum 2 zile, a fost surprinsa si reactia ei a fost: "dar ala nu e cam SF? de cand te uiti tu la filme din astea". De ceva timp:) Da, se pare ca si ceilalti imi stiau preferintele si sunt surprinsi de filmele la care ma uit acum:)) Watchmen mi-a placut mult, am avut rabdare sa-l urmaresc, m-a facut sa-mi pun niste intrebari, am retinut diverse fraze etc. Una din replicile Dr. Manhattan, care mi-a ramas intiparita e: "Omenirea, prin natura ei salbatica, va duce la autodistrugerea ei" (sau ceva asemanator)</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Am terminat azi de vizionat si "What the bleep do we know", mai mult documentar, un film foarte interesant, la care am fost foarte atenta. Un film despre fizica cuantica (n-as sti exact ce e, am retinut ca e o "fizica a probabilitatilor"), despre modul cum percepem noi realitatea, despre ce se intampla de fapt in creierul nostru etc. </div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Ar mai fi cateva filme de care am auzit de la diverse persoane si pe care vroiam sa le vad, dar le-am uitat. Ar trebui sa-mi fac o lista de-acum inainte sau sa-mi fac niste note in telefon, pentru a nu le mai uita:)</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Concluzii: - mereu ajung sa fac lucruri pe care nu credeam ca voi ajunge vreodata sa le fac; in privinta filmelor, mi-am schimbat preferinele, in bine, sper. (acum, ma gandesc de 2 ori inainte sa ma mai uit la un film cu o poveste de dragoste sau ceva asemanator...prea plictisitor, acelasi tipar, nu m-ar pune pe ganduri...poate doar m-ar deprima:))</div><div style="text-align: justify;">- niciodata sa nu spui "niciodata", inainte sa vezi despre ce e vorba </div>Marina Elenahttp://www.blogger.com/profile/12891336042265354051noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7258050088823800550.post-41467824140904638592011-05-19T00:11:00.006+03:002013-09-22T13:36:38.659+03:00Un pici care face pipi-Menneken Pis sau Le Petit Julien<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Azi a fost ultima zi din Belgia, o zi de plecare in care ne-am programat insa cateva ore sa vizitam Bruxelles-ul.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Marga mai fusese in Bruxelles, asa ca ea a fost ghidul:) Am mers prin centru, am vizitam cateva obiective (La Grand Place, Les Galeries etc). Bruxelles e un oras frumos, cu multe cladiri impunatoare, stradute inguste prin centru si multe fast-food-uri. Mi-a atras atentia ca aici nu erau prea multi biciclisti pe strada, spre deosebire de Antwerp, unde vedeai la tot pasul. Pe de alta parte, mi-a placut ca existau un fel de parcari pentru biciclete, de unde puteai sa inchiriezi (erau multe biciclete legate de niste gardulete, unde bagai monede si luai bicicleta:).</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Printre obictivele din Bruxelles, exista si acest Menneken Pis, un pici-statuie care urineaza intr-o fantana. Marga stia de aceasta statuie si inainte sa ajungem la ea, imi spunea ca,in general, toata lumea se imbulzeste s-o vada; eu eram intrigata ca nu stiam ce e cu acest pici, de ce e asa de important (in magazinele de suveniruri, acest baietel era arhiprezent, de la magneti, tricouri, carti postale etc)</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Intr-adevar, cand am ajuns acolo, era destul de multa lume. In continuare, nu stiam ce simbolizeaza, de ce se mandresc cei din Bruxelles cu el, incat sa fie aproape un simbol. Si am aflat acum, dupa un search pe google:</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
"<b>Menneken Pis</b> (in dialectul neerlandez vorbit in Bruxelles, sau <b>"Le Petit Julien"</b> in franceza) este o statuie mica din bronz, care arata un baietel dezbracat care urineaza in bazinul unei fantani.</div>
<div style="text-align: justify;">
Exista mai multe legende legate de aceasta statuie:</div>
<div style="text-align: justify;">
1.Una din cele mai cunosctute legende e legata de ducele Geoffrey III de Leuven. In 1142, trupele acestui lord care avea 2 ani au luptat impotriva trupelor lui Berthouts, lordul din Gimbergen. Trupele au asezat lordul infant intr-un cos, pe care l-au atarnat in copac, pentru a-i incuraja pe soldati. De acolo, baietelul a urinat pe trupele lui Berthouts, care in final au pierdut batalia.</div>
<div style="text-align: justify;">
2. O alta legenda spune ca in secolul 14, Bruxelles se afla sub stapanire straina. Orasul si-a mentinut posesiunile pentru o perioada, astfel incat atacatorii au conceput un plan pentru a pune exploziv la zidurile orasului. Un baietel, pe nume Julianske, i-a spionat pe acesti atacatori cand se pregateau. El s-a urinat pe fitilul care ardea si astfel a salvat orasul.</div>
<div style="text-align: justify;">
3. O alta poveste (spusa adesea turistilor) vorbeste despre un comerciant bogat care, in timpul unei vizite cu familia, si-a pierdut baietelul. Negustorul a format un grup care a cautat in toate colturile orasului, pana cand baietelul a fost gasit fericit, urinand intr-o mica gradina. Negustorul, in semn de gratitudine pentru localnicii care l-au ajutat in cautarea sa, a construit o fantana.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Interesante aceste povesti despre baietel, si mai sunt cateva chiar. Acum stiu ce semnifica acea statuie (ne gandeam noi ca trebuia sa fie un moment, o ocazie legata de oras). Mi s-a parut insa ciudat ca acest baietel care urineaza sa fie simbolul unui oras precum Bruxelles. Totusi, este o emblema acolo, iar atat localnicii, cat si turistii, il considera un brand al orasului. Am gasit si un citat interesant:</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<span class="Apple-style-span"></span><br />
<div style="text-align: justify;">
<span class="Apple-style-span">"Potrivit unui rationament sobru si "corect politic" o statueta ludic-indecenta nu ar avea cum sa reprezinte simbolul capitalei care gazduieste institutiile definitorii ale orgolioasei si ambitioasei Uniuni Europene si ale multipotentei NATO. Si totusi, micul bronz de jumatate de metru al unui baietel in pielea goala ce face cu nonsalanta pipi in public continua sa ocupe pozitia de simbol al Bruxelles-ului - orasul care se defineste a fi punctul de intersectie dintre cultura germanica si cea latina, dar si de capitala a Europei unite.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span class="Apple-style-span"><span class="Apple-style-span">Nu stiu sa se fi facut auzite proteste sau indignari moralizatoare contra acestui simbol foarte mediatizat, desi fronda lui Manneken Pis nu se potriveste cu rigoarea legii europene, tot asa cum nici frivolitatea sa nu se incadreaza in preceptele sobrietatii catolice sau protestante. Si totusi oamenii de pretutindeni il iubesc pe micutul lor poate pentru firescul, inocenta, libertatea inca neinhibata pe care el le transmite adultilor, indiferent de nationalitatea sau credinta acestora. Manneken Pis este obiectul unui cult al bruxellezilor care-i confectioneaza diferite costume reprezentand bresle sau personaje, iar diverse societati folclorice belgiene nu se sfiesc sa il transforme, in zilele de sarbatoare, in distribuitor de vin, hidromel sau bere, Petit Julien devenind astfel parte din viata orasului."</span> (Sursa:<a href="http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/bruxelles-manneken-pis-sau-spiritul-de-fronda-3096061/">Ziarul Financiar</a>)</span></div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
Acesta e celebrul Menneken Pis:</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi5Mt7kQrYOrn3rtpcuOxyxV94_LdrWKfh2CNcTHATgFHv23cX70DGm7AISoX3HDUk101a3PIWWB_MFSuW2pS-JaIgxVJECJNHjvn6aP7t0KffPOagsS5YDlIMZ4Q9aOzPqtRsD2URSZmc/s1600/IMG_4655.JPG" onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}"><img alt="" border="0" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5608176923188701010" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi5Mt7kQrYOrn3rtpcuOxyxV94_LdrWKfh2CNcTHATgFHv23cX70DGm7AISoX3HDUk101a3PIWWB_MFSuW2pS-JaIgxVJECJNHjvn6aP7t0KffPOagsS5YDlIMZ4Q9aOzPqtRsD2URSZmc/s320/IMG_4655.JPG" style="cursor: pointer; display: block; height: 320px; margin-bottom: 10px; margin-left: auto; margin-right: auto; margin-top: 0px; text-align: justify; width: 240px;" /></a><br />
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgtGCrJNSaW9rFpHc5_a5durfaMP4vw0_piK85qySrFeS6vlJstjcCYSFdzu1u4cSay80XaKi8NaOVB2WWUt4fC_0OFeA_1SlUlP19bO_paKtQIeG8fyGRwNo5FnBQoco958VeL3zwogxA/s1600/IMG_4654.JPG" onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}"><img alt="" border="0" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5608177135839300450" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgtGCrJNSaW9rFpHc5_a5durfaMP4vw0_piK85qySrFeS6vlJstjcCYSFdzu1u4cSay80XaKi8NaOVB2WWUt4fC_0OFeA_1SlUlP19bO_paKtQIeG8fyGRwNo5FnBQoco958VeL3zwogxA/s320/IMG_4654.JPG" style="cursor: pointer; display: block; height: 320px; margin-bottom: 10px; margin-left: auto; margin-right: auto; margin-top: 0px; text-align: justify; width: 240px;" /></a><br />
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
P.S.: Cu siguranta, Belgia este paradisul ciocolatei. Azi, in Bruxelles, dar si in zilele trecute, am vazut atat de multe magazine cu ciocolata si bomboane de tot soiul (destul de scumpe, insa), incat imi doream sa nu mai vad niciun asemenea magazin, erau prea multe. Cred ca doar turistii sunt innebuniti dupa ciocolata belgiana, localnicii sunt pasivi, probabil. Ce-i drept, ciocolata belgiana e foarte buna:)</div>
Marina Elenahttp://www.blogger.com/profile/12891336042265354051noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7258050088823800550.post-1118727188342421652011-05-18T00:16:00.002+03:002011-05-18T00:52:18.022+03:00Diplomatie, protocol, un presedinte si animale, toate la ZOO in AntwerpAzi a fost "the big day", in care a avut loc intalnirea cu Jose Manuel Barroso, presedintele Comisiei Europene.<br /><br />Dimineata, la ultimul workshop, ni s-a aratat programul cu cele 30 de minute alocate ceremoniei de decernare a proiectelor selectate. Mi s-a parut foarte amuzant, pe o intreaga foaie A4 era programat fiecare minut din cele 30: 2 minute pentru speech-ul lui Barosso, 3 minute pentru disculrul altui oficial, 1 minut pentru un fimulet etc. Mi se pare total inutil sa faci un asemenea program la minut; in final, bineinteles ca s-a dus tot pragramul si s-a intarziat, pentru ca nu venise Barosso.<br /><br />Au inceput domni oficiali sa tina aceleasi discursuri cu caracter politic, bineinteles, dar pe tema promovarii voluntariarului si sustinerea tinerilor. N-au spus nimic nou, domnii oficiali doar au venit cu niste argumente putin irelevante pentru mine: " trebuie sa facem...", "avem in vedere sa sustinem in continuare voluntariatul prin politici...", bla, bla. Nu prea au avut argumente solide, au tinut discursuri demagogice, cam plictisitoare. Dar totul era la nivel inalt, trebuia sa se respecte protocolul, ca doar erau atatea persoane la acest eveniment, inclusiv o gramada de jurnalisti. <br /><br />Am aflat ulterior ca acest eveniment era primul dedicat voluntariatului si tineretului, la care acest Barosso a participat. Printre perlele presedintelui Comisiei Europene, m-a amuzatt atunci cand a vorbit de "ageing" (imbatranirea populatiei, una din problemele din Europa pe care UE o are in vedere) si a spus ceva de genul "ca este mai bine sa avem oameni care traiesc mai mult, decat sa moara devreme"....poftim? adica imbatranirea populatiei se refera la faptul ca a scazut natalitatea si exista mai mute persoane in varsta, nu se refera nicidecum la faptul ca traiesc oamenii mai mult.(da, cineva ar trebui sa-l consilieze mai bine). Un alt oficial, cand incerca sa raspunda la intrebarea "ce strategii s-ar putea adopta pentru a se recunoaste si educatia non-formala",ne-a spus ceva de genul "do not be afraid about the non-recognition of your informal education" (da,right...si altceva, ce ar trebui sa se faca, mai concret?)<br /><br />Pe langa acest eveniment, am asteptat ziua de azi in primul rand pentru ca totul urma sa aiba loc la centrul de conferinte de la ZOO din Antwerp. Am profitat asadar sa fac o plimbare prin gradina zoologica si am reusit sa vad animalele: tigri, lei, hipopotami, pinguini, girafe, elefanti etc. Asta m-a incantat astazi, faptul ca am vazut animalele:) Cand ne grabeam sa ajungem in sala de conferinte, am trecut si pe langa locul unde erau maimutele: erau imprejmuite cu un fel de gard din sticla, iar una statea chiar langa geam...se juca cu un bat, iar cand ne-am apropiat de ea, s-a uitat la noi si si-a pus mainile in cap. Mi-ar fi placut foarte mult sa am mai mult timp sa-i urmaresc gesturile, dar a trebuit sa fugim la faimoasa conferinta.<br /><br />Azi a fost si ultima zi din acest eveniment. Maine va fi plecarea,iar noi vrem sa ajungem mai devreme in Bruxelles, sa ne plimbam putin, trebuie sa profitam si de ocazia aceasta:) Iar maine noapte voi fi din nou in Bucuresti, unde ma asteapta multe lucruri de facut, inclusiv fetele, sa le aduc ciocolata belgiana:)Marina Elenahttp://www.blogger.com/profile/12891336042265354051noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7258050088823800550.post-1200154942098616972011-05-16T23:22:00.008+03:002011-05-17T00:09:57.715+03:00"I MAS there"<div align="justify"><br />Am uitat sa mentionez ieri: pe langa palma aceea care se regaseste in tot orasul ca simbol, mai exista inca un simbol, litera A. Se pare ca Antwerp si-a facut un adevarat brand din aceste 2 semne, care se regasesc absolut in tot orasul.<br />Azi a fost ziua workshopurilor. Am participat la un workshop pe tema "EVS (European Voluntary Service) and Moblility". A fost foarte interesant, cu multe exemple practice din experienta celorlalti, care au calatorit in Europa ca voluntari. Foarte multe persoane, fete pe care le retin, dar nume pe care le uit imediat...cei mai multi au niste nume atat de ciudate, incat imi e imposibil sa le retin, nici macar sa le pronunt:))<br />Dimineata, in drum spre locatia unde s-au tinut workshopurile, am fost atenta la ce se intampla in jurul meu: am fost incantata sa vad ca foarte multi oameni mergeau cu bicicletele la munca, scoala, etc. Mergeau fie pe benzile dedicate biciclistilor, fie direct pe strada, ca si cum ar fi fost a lor; desi pe strada mergeau putin haotic, soferii ii respectau, exista o intelegere reciproca in trafic si fiecare isi vedea de drumul lui. Ma gandesc oare cand voi vedea si in Romania o asemenea mentalitate, ca atat de multi oameni sa foloseasca biciclete cand se duc la serviciu, si nu masini. Cred ca la noi asta tine mai mult de domeniul fantasticului, acum si in urmatorii multi ani. </div><br /><div align="justify">Dupa-masa, am fost sa vizitam un proiect local. Mai exact, am vizitat MAS Museum, care s-a deschis chiar zilele acestea publicului. Muzeul are o inaltime de 60 de metri, cu o arhitectura foarte interesanta: cea mai mare parte din suprafata exterioara e facuta din sticla. Are 9 etaje, iar de fiecare data cand urci la urmatoarul etaj scarile sunt pozitionate altfel si privelistea se schimba cate putin. Atunci cand ajungi pe acoperis, ajungi aproape in partea cealalta a cladirii decat pe unde ai intrat si poti admira toata panaorama orasului. Muzeul s-a dorit sa arate cat mai mult din isoria orasului de-a lungul timpului. A fost plasat chiar strategic, la granita dintre port si oras. De asemenea, muzeul a fost un proiect dedicat in mare parte tinerilor: multi adolescenti si-au adus contributia si au avut libertatea de a expune propriile creatii (schite, picturi, fotografii etc). Desi abia s-a deschis, se pare ca 20 la suta din sticla care tine loc de pereti laterali in multe portiuni deja s-a spart, din cauza presiunii prea mari. "I MAS there" era mesajul insignelor pe care le puteai lua de la muzeu:)</div><br /><div align="justify">Seara, in fata muzeului a avut loc o demonstratie de tango: a fost instalata o scena, adusa o orchestra si cativa profesionisti care ofereau demonstratii de tango privitorilor; mai mult, locuitorii chiar au gustat aceasta initiativa ai au inceput sa danseze tango...era o atmosfera frumoasa.</div><br /><div align="justify">Desi e un oras care are multe locuri frumoase si povesti de spus, Antwerp are si minusuri: multe strazi sunt murdare, pentru ca efectiv lipsesc cosurile de gunoi pe portiuni mari de trotuar. Pentru mine, mizeria pe care o vad e un fel de paradox: desi exista mult verde in oras (multi copaci de-a lungul strazilor), vezi biciclete parcate si oameni care merg cu bicicleta la tot pasul (se reduce poluarea), totusi locuitorii nu stiu sa pastreze curatenia si pe strazi. Asta nu mai inteleg de ce. Centrul arata foarte bine, e "branduit" pentru turisti, dar exista si cartiere mai marginase, care par desprinse cu totul din alta parte: cladiri neatragatoare, strazi pustii, mizerie; acolo locuiesc negrii, musulmanii sau evreii.</div><br /><div align="justify">Maine va fi ziua cea mare, cu foarte multa strictete si protocol, intalnirea cu presedintele Comisiei Europene, la care ar trebui sa se prezinte concluziile workshopurilor pe care le facem azi si maine; ni s-a cerut chiar un anumit cod vestimentar:) Imi place insa ca o mare parte din activitatile de maine se vor desfasura la ZOO, unde exista si un centru de conferinte...eu vreau insa mai mult sa vad animalele:)</div><br /><div align="justify">Inca o zi lunga, in care tot timpul ne-a fost ocupat cu ceva. Mai e ceva ce nu-mi place acum: e prea frig in Antwerp, nu ma pregatisem pentru asemenea vreme:) </div>Marina Elenahttp://www.blogger.com/profile/12891336042265354051noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7258050088823800550.post-75866147289968981492011-05-15T15:43:00.014+03:002011-05-16T00:27:16.990+03:00Youth on the Move si prima zi in Antwerp<div align="justify">Dupa modelul <a href="http://www.blogger.com/www.ralucaduta.ro">Raluca Duta</a> (care in Praga isi scria in fiecare zi impresiile din timpul zilei pe agenda, pentru a le posta ulterior), m-am hotarat sa-mi iau si eu agenda dupa mine si sa scriu un jurnal de calatorie. Acest post il scriu insa de la calculator (din holul hotelului,unde exista 2 calculatoare si accesul este gratuit; desi mi-am luat laptopul, internetul aici este un serviciu extra, taxat cu 8 euro pe ora; prefer deci sa profit de calculatorul din hol:)</div><br /><div align="justify">Inainte de toate, sa spun ceva despre aceasta calatorie: sunt cu Marga intr-un fel ca calatorie in interes de serviciu, daca pot spune asa. A.R.T. Fusion a fost invitata sa participe intre 15-18 mai in Antwerp, Belgia, la o serie de workshouri in cadrul Youth on the Move, pe tema voluntarialtului, angajabilitatii si mobilitatii tinerilor in UE, o initiativa a Comisiei Europene. Se pare ca toate aceste evenimente sunt la un nivel inalt, unde vor fi in jur de 70 de participanti , pe care nici n-o sa ajungi sa-i retii; totul va culmina cu o ceremonie pentru premierea unor proiecte si cu o masa rotunda la care va participa chiar presedintele Comisiei Europene (asta chiar e la nivel inalt:)). Printre altele, Antwerp a fost desemnat in 2011 European Youth Capital, inca un motiv pentru care ne aflam aici.</div><br /><div align="justify">Am decolat dimineata spre Bruxelles, nerabdatoare de a mai vizita o tara straina. Dupa cateva turbulente care mi-au dat putin emotii, stewardesa ne-a anuntat ca am aterizat la Paris, in aeroportul Charles de Gaulle (nu mi-ar fi displacut, dar poate data viitoare chiar voi ateriza la Paris). Isi da insa imediat seama de greseala si ne anunta ca vom ateriza la Bruxelles. In aeroport, politistului de la control se pare ca i-am parut suspecta, pentru ca m-a intrebat cate zile stau, de ce am venit, a mormait pentru el ceva de nationalitate, s-a uitat in calculator si in final m-a lasat sa trec. Destul de ciudat, dar m-a amuzat:)</div><br /><div align="justify">Am fost preluate de organizatori si am plecat la Antwerp, oras si port, printre cele mai mari din Europa, aflat la 40 km de Bruxelles. La prima vedere, Antwerp parea un oras pustiu duminica dimineata. Ne-am apropiat de centru si totul s-a animat foarte repede, multi biciclisti se plimbau pe strazile inguste, am vazut un fel de bazar in aer liber care nu mi-a placut, era prea kitsch. Se zareau treptat si caldiri impunatoare, care ne atrageau prvirea, dar despre care nu stiam inca nimic.<br /></div><br /><div align="justify">Ne-am lasat bagajele la hotel si am plecat putin in recunoastere; am constatat ca toate magazinele erau inchise, chiar si unele supermarketuri, asemenea multor orase din Europa. In Romania insa, cei mai multi se duc la cumparaturi in weekend, cum ar fi oare sa fie inchise si la noi magazinele duminica? Nu mi-a placut ca pe strada,pe o distanta de 100 de metri, nu exista niciun cos de gunoi, ca atare erau hartii aruncate pe jos.<br /></div><br /><div align="justify">Toata lumea stie ca ciocolata belgiana e renumita. Tocmai ce ii spuneam Margai ca-mi doresc sa vad o vitrina cu multe bomboane de ciocolata, asa cum stiam ca sunt in Belgia, cand gasim un asemenea magazin, destul de mare. Am intrat inauntru, unde ne-am delectat cu tot felul de sortimente de bomboane, frumos ambalate si aranjate in vitrine pe masura. Exista chiar o incapere unde eram invitati sa ne apropiem de bucatarie, pentru a vedea direct cum se face ciocolata. Cateva persoane preparau compozitia si ornau frumos formele de ciocolata, iar in jurul lor erau multi curiosi care ii priveau. Un amanunt important: in acest magazin, 1 kg de ciocolata sau de bomboane era 50 de euro. Cred ca mi-a ajuns doar privitul in acel magazin:)<br /></div><br /><div align="justify">Dupa-masa am iesit singura la plimbare (inregistrarea participantilor la acest eveniment pompos incepea abia la 17). Am mers pe stradute, unde am dat peste un fel de cartier chinezesc, cu restaurante chinezesti de-o parte si de alta si multi chinezi, evident. La intoarcere, am intrat in Central Station, gara din Antwerp, care este o cladire imensa (cat ar fi un aeroport la noi sau chiar mai mare), iar in interior ai impresia ca te afli intr-un fel de palat, cu niste coloane uriase si un ceas imens.<br /></div><br /><div align="justify">Am citit ca in trecut, Antwerp a fost denumit Orasul Diamantelor. Azi m-am convins ca inca isi merita denumirea. La iesirea din gara, m-am plimbat pe o strada de aprox. 50 m. De-o parte si de alta, existau doar magazine cu diamante, niciun alt fel de magazin nu era intre ele. Am mers mai departe si imi dadeam seama ca aceste magazine continuau si pe strazile laterale. Nu prea inteleg aceasta strategie: ce fel de clienti si ce profit mai au aceste magazine cu diamante, daca erau lipite unele de altele? in afara de cateva magazine care afisau in vitrina mesajul -tax free for tourists- toate pareau identice, cu nenumarate bijuterii cu diamante. Sunt curioasa daca si in alte parti ale orasului, in afara de centru, exista aceste magazine nenumarate. </div><br /><div align="justify"><strong><span style="color:#330033;">Later edit</span></strong>: am gasit cateva pliante in holul hotelului si am aflat ca Central Station din Antwerp e considerata a 4-a cea mai frumoasa gara din lume (conform Newsweek). De asemenea, in jurul garii exista aceasta arie recunoscuta pentru magazinele cu diamante; mai mult, in interiorul garii s-ar afla si o galerie cu peste 40 de magazine cu diamante, pe care n-am vazut-o inca. (cred insa ca mi-au ajuns magazinele cu diamante pe care le-am vazut azi). Asa se explica uimirea mea referitoare la acea imensitate de gara si la magazinele din jur.</div><br /><div align="justify">Printre altele, la 17 a avut loc si deschiderea oficiala. Contrar asteptarilor, a fost destul de informala, organizatorii au incercat sa ne faca in primul rand sa socializam intre noi. Participantii sunt chiar faini, cei mai multi sunt fosti voluntari europeni care au venit sa reprezinte asociatia si proiectul din care au facut parte (e interesant ca o persoana poate fi de exemplu din Spania, dar a facut un stagiu de voluntariat in Germania sau alta tara si vine sa reprezinte acea tara)</div><br /><div align="justify">Seara am avut si un mic tur al orasului, cu ghid. Antwerp e un oras cu un centru istoric frumos, cu deja tipice stradute inguste pline de restaurante si terase. Am trecut pe langa locuri cu o istorie interesanta, pe care ghidul ne-a relatat-o cu amanunte (insusi denumirea orasului are o istorie in spate, despre care voi vorbi poate in alt post). Simbolul orasului este o mana, pe care o vezi reprezentata pe multe cladiri, afise, indicatoare si chiar pe halbele de bere. De asemenea, cuvantul diamant se regaseste in diverse denumiri: chiar Diamond Tourist Bus sau District Diamond/Central Station.</div><br /><div align="justify">Cred ca e de ajuns pentru azi. Maine vom avea workshopurile si vom vizita cateva organizatii locale. Sper sa vad si alte locuri noi si sa le descopar istoria. </div><br /><div align="justify">Pare ca a trecut atat de mult timp de cand am plecat din Bucuresti; a fost o zi foarte lunga si am aflat atat de multe lucruri despre acest oras care ma atrage tot mai mult.</div>Marina Elenahttp://www.blogger.com/profile/12891336042265354051noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7258050088823800550.post-6849330028086752322011-05-13T23:03:00.010+03:002011-05-13T23:35:32.027+03:00The balloons:)<div style="text-align: center;"><br /></div><div style="text-align: justify;">In Saptamana Nationala a Voluntariatului, si voluntarii nostri straini de la A.R.T. Fusion au avut diverse activitati de promovare a voluntariatului. Printre altele, azi au facut un flashmob cu multe baloane:) Eu si Ana ne-am lasat putin deoparte treburile de la birou si ne-am alaturat lor:)</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Ideea lor a fost urmatoarea: au umflat multe baloane colorate, pe care au lipit stickere cu mesajul "Be a volunteer" si au realizat flyere despre Serviciul European de Voluntariat pe care le-au dat trecatorilor. Am mers cu aceste baloane in mana de la Universitate pana in parcul Cismigiu. Bineinteles ca am atras toate privirile, toata lumea ne cerea baloanele colorate:)</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><img src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEirQ5NnQgHw2yGa7Va68zRLYT7us__Wva9JdwK5GPaDqB5AiuTpCGZQEu2rT17rE17RrV0DsTjmCecI7OF7bcivoBXJ3iK15M-3LM6IfrkcMNulBK6OdcV2yl7zHErgMpP91ygMuQjVC40/s320/DSCN4576.JPG" style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 240px;" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5606299566920078658" /><div><br /></div><div style="text-align: justify;">In Cismigiu, cativa copii au venit la noi sa ne ceara baloanele. Le-am spus sa stea prin preajma si dupa ce vom termina, le vom da lor baloanele. Nu stiu de unde aparusera, cu cine erau acolo, dar acei copii mai nazdravani au mers cu noi si au inceput sa strige din propria initiativa "greva muncii":))) Le-am explicat noi ca era vorba de voluntariat si apoi s-au apucat sa strige "voluntariat":) Atunci chiar am atras toata atentia persoanelor din parc, care in continuare ne cereau baloanele.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">La sfarsit, i-am pus pe acei copii sa tina in mana pancartele cu cate o litera din "volunteer" pentru a le face poza. Ne-am facut si noua poza, le-am dat baloanele pe care le doreau, iar restul baloanelor le-am dat unor copii mici care se plimbau cu parintii prin parc:)</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Totul a fost foarte funny, ne-am amuzat, ne-am jucat cu baloanele, ne-am "folosit" putin de acei copii care ni s-au alaturat si au facut o treaba foarte buna:) Nu stiu cat au inteles cei din parc ce se intampla pe acolo, dar e sigur ca baloanele noastre colorate le-au atras atentia si au citit mesajul "be a volunteer"</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div>Ce-a iesit, mai jos:</div><div><br /></div><br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjt02LISHbwKDq3vF17LsITxTXK314XAYzqxOmwYCV1fs7Ns8d5C2bg52rDxAAgH8puv8K1rPGXQuQneZBOO72DtK7sdcyPrjHLrITOb3NHD870AV408uET1KhTPwvUnUzrPCKeR-gSi94/s1600/DSCN4587.JPG" onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 240px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjt02LISHbwKDq3vF17LsITxTXK314XAYzqxOmwYCV1fs7Ns8d5C2bg52rDxAAgH8puv8K1rPGXQuQneZBOO72DtK7sdcyPrjHLrITOb3NHD870AV408uET1KhTPwvUnUzrPCKeR-gSi94/s320/DSCN4587.JPG" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5606299975762772290" /></a><br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi_PA9py638Nu6JDpP5Ff2Dxw6l2KSI8pBenKO-OiBI9B6UZwdJdu8ytG7f1VcWVd6D3t_PKbGPh9iDa1crX6u_IJEoUXpDgjA_AYeeEPjHzyRHSBHuXD7UX0kFJ_-NH4sqN50imK8HPHA/s1600/DSCN4590.JPG" onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 240px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi_PA9py638Nu6JDpP5Ff2Dxw6l2KSI8pBenKO-OiBI9B6UZwdJdu8ytG7f1VcWVd6D3t_PKbGPh9iDa1crX6u_IJEoUXpDgjA_AYeeEPjHzyRHSBHuXD7UX0kFJ_-NH4sqN50imK8HPHA/s320/DSCN4590.JPG" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5606300339329536402" /></a>Marina Elenahttp://www.blogger.com/profile/12891336042265354051noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7258050088823800550.post-50747125735578068442011-05-09T20:06:00.003+03:002011-05-09T20:21:22.565+03:00Exista momente cand imi place ploaiaDe cele mai multe ori, nu-mi place ploaia, am o dispozitie proasta, iar uneori invoc vremea de afara pentru starea mea. Cum ar spune unii, sunt "meteosensibila"...nu stiu exact ce inseamna asta, dar le dau dreptate cand spun asta despre mine, probabil pentru a evita sa mai dau eu alte argumente:)<div><br /></div><div>Exista uneori si momente cand imi place ca afara ploua; sunt putine ce-i drept, dar exista cateva. Ca de exemplu, in seara asta. Dupa curs, am venit acasa si cum aparuse putin soarele, am vrut sa ies afara sa alerg (de ceva timp, incerc sa alerg constant si vreau sa ma tin de asta si nu-mi place cand sunt anumite lucruri care ma impiedica sa alerg, cum ar fi vremea de afara). M-am schimbat repede, afara era inca soare, cobor de la etajul 5 la parter si vad multe persoane alergand...incepuse sa ploua torential (cat am coborat de la etajul 5 la parter:)) In momentul acela, uram faptul ca ploua si ca nu mai puteam alerga; de cele mai multe ori, e greu sa ne urnim din loc si preferam comoditatea..iar eu chiar vroiam sa alerg.</div><div><br /></div><div>M-am intors in camera, am mai stat 5 minute, s-a oprit si ploaia. Am zis ca nu ma invinge vremea de afara de data asta, daca eu vroiam sa alerg. Am iesit sa alerg, evident. Si am facut o alegere foarte buna.</div><div><br /></div><div>Cred ca nu m-am mai simtit niciodata atat de bine ca alerg: pe jos era ud, afara inca picura, oamenii sa grabeau sa ajunga acasa, cred ca se uitau si putin ciudat la mine, iar eu alergam. Eram deconectata de lumea din jur, cu castile in urechi si alergam. Cred ca tocmai faptul ca paream o ciudata imi dadea o stare de bine. Zambeam singura, ma gandeam ca daca incepea din nou sa ploua nu as avea unde sa ma adapostesc, dar imi place ideea (ciudat).</div><div><br /></div><div>In concluzie, am reusit sa fac ce-mi propusesem, chiar daca afara tocmai plouase. In plus, m-am simtit chiar bine asa, in lumea mea. A fost ciudat, dar as repeta totul.</div>Marina Elenahttp://www.blogger.com/profile/12891336042265354051noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7258050088823800550.post-16703225114047181262011-05-06T22:53:00.003+03:002011-05-06T23:15:47.046+03:00"Nu exista realitate, ci doar perceptie"<div style="text-align: justify;">In incercarea mea de a citi cat mai multe carti de dezvoltare personala (am reprize cand citesc mai multe zile, am reprize cand le las deoparte din lipsa de timp sau altceva), mai gasesc pasaje care imi plac si care ma mai pun pe ganduri. Acum citesc "Strategii de viata", de Phillip McGraw, o carte foarte interesanta, cu exemple, exercitii de dezvoltare si alte maxime de retinut. Daca am reusi sa punem si in practica tot ce citim in cartile astea, ar fi perfect, dar iti trebuie o minte mult prea deschisa, optimism si vointa. Eu incerc sa fac primii pasi, sa citesc aceste carti si sa retin cate ceva:)</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Azi in metrou am trecut la un alt capitol din cartea de mai sus, care se intitula <b>"Nu exista realitate, ci doar perceptie"</b>. Desi nu erau noi termenii de acolo, mi-au reaprins niste beculete, i-am corelat cu viata cotidiana si am inceput sa "gandesc". Intr-adevar, nu exista niciodata o realitate identica pentru mai multe persoane. Desi spunem ca ne asemanam cu ceilalti, totusi suntem unici, avem o mentalitate proprie, ganduri unice si ca atare, o realitate unica. Vedem lucrurile in mod diferit de ceilalti, ceea ce credem noi ca e bine si frumos pentru noi poate pentru altcineva e rau. Perceptia fiecaruia este cea care raporteaza individul la o realitate data.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Daca toate lucrurile ar fi vazute si percepute in acelasi fel de catre toti, atunci ar fi totul prea frumos, n-ar mai exista conflicte, discutii in contradictoriu etc. Atunci cand ne deranjeaza ca cineva nu vede lucrurile in acelasi mod ca noi, ar trebui sa ne gandim ca nu putem avea pretentia ca cei de langa noi sa simta, sa creada si sa inteleaga acelasi lucru. De ce sa pretindem asta? Fiecare are propria realitate, fiecare atribuie alte semnificatii evenimentelor si fiecare se raporteaza diferit la ceea ce se intampla in jurul sau. Daca am gandi asa, cred ca ne-ar fi mai bine si am fi mai impacati.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Un alt citat: <b>"Nu exista lucruri bune sau rele. Noi gandim ca sunt asa."</b> William Shakespeare</div>Marina Elenahttp://www.blogger.com/profile/12891336042265354051noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7258050088823800550.post-5709382432188321392011-05-04T20:21:00.006+03:002011-05-04T21:20:32.634+03:00De ce?<div style="text-align: justify;"><b>"Cum ii arati unei persoane cat de mult regreti ceva sau iti pare rau de ceva, daca scuzele nu rezolva nimic?"</b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Initial, m-am gandit ca intrebarea asta este retorica, ca nu are un raspuns. Apoi, m-am gandit la 2 variante:</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b>1.</b> Daca cineva face rau unei persoane, fie ca ii pare rau, fie ca ii pare bine, asta nu va schimba nimic...raul nu va disparea pur si simplu, nu se va micsora, nu se va intampla nimic. Se spune ca suntem fiinte rationale si gandim. <b>In viata, suntem responsabili si constienti pentru ceea ce facem. Singuri facem alegerile, singuri ne indreptam spre ceva, chiar daca uneori dam vina pe cei din jur sau pe soarta pentru ce ni se intampla</b>. Nu, noi avem capacitatea de a face ceva, bine sau rau. <b>Ce-i drept, exista si greseli care devin experiente in viitor, dar important este sa intelegem ceva din ele si sa nu le repetam</b>. Atunci cand facem rau cuiva si se intampla sa facem rau aproape in acelasi mod unei alte persoane, inseamna ca eram constienti de ce va urma. <b>Daca stim ca vom face rau unei persoane intr-un final (si n-am vrea), de ce nu putem alege sa nu facem deloc acel rau?</b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Da, de multe ori spunem ca n-am vrut sa se intample asta si sa facem rau. Si atunci ce se intampla? <b>Toata lumea stie sa-si ceara SCUZE.</b> Dar de ce ne cerem scuze? cel care face rau are o stare diferita de cel caruia i s-a facut rau, iar atunci cum putem vorbi de intelegere, daca sunt 2 lucruri complet diferite?? Uneori, scuzele sunt bune atunci cand vrem sa indreptam lucrurile si stim ca pe viitor ne vom schimba. <b>Dar atunci cand scuzele nu aduc nicio schimbare, de ce sa mai inteleaga persoana de langa noi ca ne pare rau?</b> Pentru mine, nu prea are inteles asta. </div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Poate sunt prea radicala, dar daca cineva ne-a facut rau (fiind constient, desi nu vroia sa se intample asa- nu stiu cum vine asta), atunci de ce ar trebui ca noi sa intelegem ca nu a facut acel rau intentionat? Nu prea vad rostul.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b>2</b>. De ce nu pot fi oamenii fericiti atunci cand fac rau? Adica ar trebui sa se simta bine, pentru ca au dovedit ca sunt mai tari decat ceilalti si ca i-au invins, intr-un fel sau altul. Nu stiu cat de plauzibila e varianta asta, dar toti oamenii stiu foarte bine sa-si ceara scuze si sa spuna "imi pare rau"( nu e greu deloc sa spunem asta). Uneori, se intampla ca acel rau sa distruga tot. Asa cum am spus anterior, <b>noi facem propriile alegeri si noi hotaram daca facem sau nu ceva de care sa ne para rau mai tarziu</b>. Ce-i drept, putem spune "macar am incercat", dar asta nu e o justificare. </div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">P.S: Am citit recent un citat intr-o carte :<b>"Viata nu e o repetitie ca la teatru"</b>. Daca ar fi asa, am sti mereu ce ni se intampla si n-am mai trai cu adevarat. De unde stim noi ce se va intampla maine, astfel incat sa spunem "am mai facut asta si mi se va intampla acelasi lucru". Nu, noi atragem ceea ce gandim. Nu trebuie sa fie mereu la fel.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Acum pun eu o intrebare retorica: "cum putem intelege ca cineva ne face rau neintentionat, din moment ce noi doar primim raul,dar nu-l dam inapoi acelei persoane?" </div>Marina Elenahttp://www.blogger.com/profile/12891336042265354051noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7258050088823800550.post-5017375713329426162011-05-01T21:25:00.002+03:002011-05-01T22:00:07.263+03:001 Mai in lume Vs. 1 Mai in Romania<div style="text-align: justify;"><b>Grecia</b>: de 1 Mai s-au anuntat numeroase proteste, in care oamenii vor sa-si ceara drepturile si sa protesteze impotriva masurilor de austeriatate impuse.</div><div style="text-align: justify;"><b>Germania</b>: de 20 de ani, 1 Mai a devenit pentru germani prilejul in care protesteaza pasnic, dar isi reclama totodata si drepturile. Se pare insa ca aseara au existat si incidente neplacute la Hamburg, unde au fost incendiate vehicule si au existat politisti raniti.</div><div style="text-align: justify;"><b>Turcia</b>: zeci de manifestanti s-au strans in piata publica, acolo unde au fost ucisi zeci de muncitori in urma cu 34 de ani.</div><div style="text-align: justify;"><b>Rusia</b>: zeci de mii de oameni au defilat de 1 Mai, in semn de sustinere pentru actualii lideri de la Kremlin. La Moscova, partidele pro-Kremlin au scandat lozinci precum:"Medvedev!Putin!Hai Rusia". La Vladivostok , unde exista nemultumiri fata de actualul guvern, peste 50.000 de oameni au iesit in strada.</div><div style="text-align: justify;"><b>Romania</b>: Mici, bere, gratare la iarba verde si plecatul la mare. Doar la Vaslui a avut loc un mic protest, legat de intrarea in vigoare a noului Cod al Muncii. </div><div style="text-align: justify;">Sursa: <a href="http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/1_mai_in_Romania_si_in_lume-_Mitinguri_si_confruntari_violente_0_472752902.html">Adevarul</a></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b>Concluzia</b>: In primul rand, nu sunt de acord cu manifestatiile de strada violente, de orice natura ar fi, pentru ca oricum nu se rezolva nimic in felul acesta. Mi se pare insa de laudat mentalitatea unor oameni din tari mai civilizate decat Romania ce-i drept, care de 1 Mai (Ziua Internationala a Muncii), considera ca e un prilej bun pentru a iesi in strada si a-si revendica drepturile sau pentru a protesta impotriva unor masuri ale guvernului. In ultima perioada au mai fost manifestatii in Romania, insa nici atunci nu ieseau atat de multi oameni in strada (poate doar fortati de sindicate). De 1 Mai, ce sa mai zic: in Romania, exista acelasi tipar in fiecare an: toata lumea iese la iarba verde, bea bere, se duce in parc sau la mare in Vama; in cluburile de fite e inca un prilej de a se mai face o petrecere tematica unde sa vina petrecaretii cu bani etc.</div><div style="text-align: justify;">Cu siguranta, in Romania nu se vor gandi oamenii ca 1 Mai ar putea fi un prilej pentru o manifestatie de strada (pasnica), in care sa mai ridice guvernantilor cateva semne de intrebare. La cate masuri de austeritate s-au impus in ultima vreme, ar fi existat zeci de motive pentru care s-ar fi putut iesi in strada.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Romanul e mai pasnic insa: se plange ca nu are bani, ca guvernul nu e bun, ca totul e scump etc.; ii place sa comenteze mult, dar se complace in situatie si nu ridica un deget pentru a face ceva. Iar de 1 Mai, desi e criza, romanul nu se dezice de la a cheltui bani...inteleg ca e un prilej de relaxare, de odihna...dar de ce trebuie sa avem nevoie de un motiv,de o data fixa pentru a face ceva? Oricine se poate duce la padure si weekendul viitor, se poate plimba in parc oricand si poate sa dea fuga oricand la mare sau la munte. Nu prea imi place "efectul de turma" care e mereu prezent la noi (tot poporul face la fel, in acelasi moment). Pana vom avea si noi mentalitatea celor din Occident, vor mai curge multi, multi litri de bere de 1 Mai, vor mai exista gratare in spatele blocului si se vor auzi in continuare manele, iar romanii vor fi fericiti in aceasta zi, orice s-ar intampla in jurul lor.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">P.S.: Ce-i drept, si eu am fost sa ma plimb prin parc azi, dar nu pentru ca era 1 Mai si trebuia sa fac ceva, ci pentru ca era duminica, era frumos afara si vroiam sa ma relaxez. Nu aveam nevoie sa fie 1 Mai ca sa ies in parc:)</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><br /></div>Marina Elenahttp://www.blogger.com/profile/12891336042265354051noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7258050088823800550.post-32289566631220778942011-05-01T21:01:00.007+03:002011-05-01T21:18:04.908+03:00A Royal Wedding II<div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>A avut loc si faimoasa nunta regala, pe care a asteptat-o intreaga lume. Desi ma indoiam putin de vizibilitatea pe care o va avea, se pare ca din primele statistici, in jur de 2 miliarde de oameni de pe intreaga planeta au urmarit evenimentul.</div><div style="text-align: justify;">Intr-adevar, a fost o nunta regala pusa la punct in cele mai mici detalii, au existat mii de britanici si turisti pe strazile Londrei care i-au urmarit pe membrii casei regale. Pe langa o nunta, evenimentul a mai fost si un prilej de defilare a rochiilor si palariilor care mai de care sofisticate purtate de doamne. Inca o data, femeile britanice si nu numai nu s-au dezis de celebrele palarii si tinute elegante cu care ne-am obisnuit in Regatul Unit. Mireasa insasi a fost simpla si naturala, dar a avut prestanta unei viitoare printese; asa cum s-a spus in presa, "a intrat in biserica ca o fata oarecare si a iesit o printesa". Pozele oficiale de mai jos, date publicitatii de oficialii Casei Regale, mi se par cu adevarat impresionante si "spun" mai multe despre eleganta si distinctia monarhiei britanice.</div><br /><br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg6ZhUZWpuvOQNQ7qNVnmBUEeicKZwk9FmJRLTSp9rlPxgLnVpKZtIbeqIR5EkWhmLm3DaxrxKHF2ruF3PxvyUYPSndK8yAJ1SWzoumg4_Wy0uItSw2QliOfg9OjbkE9lKn62rn0E-kUt0/s1600/highres_00000402710101_f12c025c85.jpg" onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 256px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg6ZhUZWpuvOQNQ7qNVnmBUEeicKZwk9FmJRLTSp9rlPxgLnVpKZtIbeqIR5EkWhmLm3DaxrxKHF2ruF3PxvyUYPSndK8yAJ1SWzoumg4_Wy0uItSw2QliOfg9OjbkE9lKn62rn0E-kUt0/s320/highres_00000402710101_f12c025c85.jpg" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5601809654053239730" /></a><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgzH0HUbCRnbiekuHx3G5cMcApaAera6V2HJUuuS_OTsu1V2nb-izBs2nkOZJY70MV8BKWgs6Zq8L93sWyjq1t2RdTPPw2ZYr0aIRvAKL1cm5SyM09eRX2gB7Oyq6rcr4XMWg6UcTDzgnw/s1600/highres_00000402710098_b8f4ad0bdc.jpg" onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 242px; height: 320px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgzH0HUbCRnbiekuHx3G5cMcApaAera6V2HJUuuS_OTsu1V2nb-izBs2nkOZJY70MV8BKWgs6Zq8L93sWyjq1t2RdTPPw2ZYr0aIRvAKL1cm5SyM09eRX2gB7Oyq6rcr4XMWg6UcTDzgnw/s320/highres_00000402710098_b8f4ad0bdc.jpg" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5601809556397867282" /></a><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiUe54CAvXFHSg6IvSk_fPIFUhJLzRcSpcT0ieAkpq5xXueknIwFEq6m3rmPffqbx0WItIQQr-m2TzZtKX_09EipLb-wSuUaXkSayziZNqpXXIIJEDlidruIsUubD5GBliZNOsniXOde-U/s1600/highres_00000402710100_09a2c6d991.jpg" onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 220px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiUe54CAvXFHSg6IvSk_fPIFUhJLzRcSpcT0ieAkpq5xXueknIwFEq6m3rmPffqbx0WItIQQr-m2TzZtKX_09EipLb-wSuUaXkSayziZNqpXXIIJEDlidruIsUubD5GBliZNOsniXOde-U/s320/highres_00000402710100_09a2c6d991.jpg" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5601809441289149426" /></a>Marina Elenahttp://www.blogger.com/profile/12891336042265354051noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7258050088823800550.post-40751607045912618712011-04-28T22:48:00.008+03:002011-05-01T21:14:35.335+03:00A Royal Wedding IMaine, pe 29 aprilie, va avea loc o nunta de rang regal la Londra, intre William si Kate.<div>De ceva timp, sunt pasionata de tot ce inseamna cultura britanica, monarhie etc. (asta si pentru ca mi-am facut licenta pe acest subiect)</div><div>In ultimul timp, s-a facut foarte mult tam-tam pe tema acestei nunti. Presa a mediatizat foarte mult evenimentul si l-a adus in vizorul lumii intregi, s-a mai facut si o parte de branding si "resuscitare" a monarhiei care cazuse in dizgratiile britanicilor. Nu prea ma intereseaza partile acestea, cel mai mult ma atrage faptul ca e vorba de o nunta regala in cadrul monarhiei britanice, care ramane pana la urma un model veritabil de monarhie, daca ne gandim la inceputuri. </div><div><br /> Mi-ar fi placut sa fiu in Londra la acest eveniment, sa vad agitatia, parada ofiterilor de la Buckingham, sa observ toate detaliile organizatorice foarte riguros puse la punct de monarhie. Dincolo de mediatizarea excesiva si caderea in derizoriu a comerciantilor care nu stiau ce obiecte sa mai inventeze, ramane totusi o nunta a unui print,care va deveni intr-o zi rege, iar totul ar trebui sa aiba o alta insemnatate, nu sa devina o afacere pentru unii. </div><div><br /> Citeam intr-un articol ca peste 50% dintre britanici vor sa evite cat pot de mult aceasta nunta, afirmand ca nici macar nu-i dau importanta prea mare. Ce-i drept, monarhia britanica si-a pierdut foarte mult din prestigiul de altadata, celelalte 3 tari componente, Scotia, Irlanda de Nord si Tara Galilor vor sa-si dobandeasca independenta, iar Anglia ramane undeva la mijloc, nici chiar englezii nu se mai simt atasati de monarhie.</div><div>Se faceau previziuni ca maine vor urmari ceremonia cateva miliarde de telespectatori. Cred ca s-a exagerat prea mult cu aceste cifre. La nunta printului Charles cu Diana, s-au inregistrat peste 700 de milioane de telespectatori, fiind cel mai vizionat eveniment regal al monarhiei britanice de pana atunci. Cu siguranta, nunta de maine nu va avea acelasi impact ca nunta printesei Diana de acum 30 de ani. Erau alte vremuri, britanicii inca aveau un sentiment puternic de afiliere la monarhie, iar populatia de pe glob a urmarit la televizor evenimentul. Acum, s-a facut prea multa mediatizare, incat cred ca majoritatea s-a plictisit deja de acest subiect, cu atatea titluri diverse aruncate prin ziare.</div><div><br /> Maine vom vedea insa ce se va intampla. Stiu sigur ca ceremonia va fi una frumoasa, organizata in cele mai mici detalii, astfel incat monarhia britanica sa fie din nou la inaltime. Ramane de vazut insa cati britanici vor fi prezenti pe strazi (sau mai multi turisti), ce impact va avea aceasta nunta si care vor fi estimarile privind telespectatorii de pe glob.</div>Marina Elenahttp://www.blogger.com/profile/12891336042265354051noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7258050088823800550.post-68928131107707492012011-03-30T00:24:00.002+03:002011-03-30T01:02:51.552+03:00"Orașul magic"-PragaLa începutul anului, unul din obiectivele pe care vroiam să le ating în 2011 era să vizitez cel puțin o țară/oraș din Europa. În urmă cu o săptămână mă întorceam de la Praga, unde am petrecut 4 zile de poveste alaturi de aceleași partenere de drum lung: Adriana, Carmen, Roxana, și de nou-venitele Raluca si Elena, ambele Duță (fără nicio legătură însă)<br /> În prima zi petrecută în Praga, frigul pe care îl simțeam mult prea puternic mă împiedica să mă bucur așa cum aș fi vrut, să realizez că am reușit să mai bifez un oraș pe hartă. Odată ce am urcat în unul din multele turnuri care există în Praga (acest turn delimita în trecut orașul vechi de orașul nou) și am văzut de sus toată panorama orașului, am rămas fără cuvinte și m-am îndrăgostit pe loc de acest oraș care mai era numit și "Orașul de aur", "Orașul magic" sau "Parisul Estului."<br /> Deja obișnuite din excursia trecută, plecam dimineața și mergeam toată ziua în căutarea unor locuri necunoscute, pe care le căutam pe hartă, încercând să descifrăm limba cehă. Am vizitat multe locuri frumoase, ne-am plimbat pe străduțe înguste,dar pline de turiști și de clădiri care îți atrăgeau privirea. Toate clădirile din Praga sunt așezate într-o ordine anume, niciuna nu este mai prejos decât cealaltă.<br /> Am făcut sute de poze, ne-am amuzat alături de Raluca, care reușește mereu să ne anime și să ne schimbe starea de oboseală sau plictiseală într-o stare nebună, cu multe râsete și chicoteli. Da, și le-am zăpacit pe fete cu "dar hai să facem și aici toate o poză", pentru că nu vroiam să am poze doar cu mine sau doar cu clădiri și peisaje, ci cu ele...și reușeam să mai facem și poze de grup, dacă nu toate 6, măcar 3,4 sau 5:)<br /> Am vizitat turnul din vechea primărie cu al lui Ceas Astronomic, cartiereul evreiesc cu sinagogi, muzee care îți povesteau despre tradițiile și istoria evreilor, multe catedrale și alte muzee. Am fost la Castel, unde din păcate nu am avut ghid (ni s-a spus că în ziua aceea nu este ghid), dar am încercat să rămânem cu ceva informații pe care le citeam în muzeele și expozițiile din interiorul lui. Din păcate, faimoasele grădini pe care toată lumea ne-a recomandat să le vedem se deschideau în aprilie, iar străduța de aur era în reconstrucție de câteva luni.<br /> Praga a fost încă o escapadă frumoasă, un loc care imi va fi familiar de acum, cu podul Carol pe unde ne-am plimbat aproape în fiecare zi, un loc pe care îmi doresc să-l revăd cândva.Marina Elenahttp://www.blogger.com/profile/12891336042265354051noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7258050088823800550.post-14433811895029144322011-03-09T23:55:00.002+02:002011-03-10T00:04:55.467+02:00Sunt pentru mine:)<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjcweI6KCaRTIH0JsMoSzAz370kcrDSwwLt3CHf7wIfT-0c894fhxUyuhvVeykZDnLbB-2gtHkurVkr-O_ifw3o611SMGlSuN2ggfTsZwS6LDZd_y89UJcsBNBT8slk2JF8DigY96Go1b0/s1600/relaxing_wallpaper_flowers_full.JPG"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 180px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjcweI6KCaRTIH0JsMoSzAz370kcrDSwwLt3CHf7wIfT-0c894fhxUyuhvVeykZDnLbB-2gtHkurVkr-O_ifw3o611SMGlSuN2ggfTsZwS6LDZd_y89UJcsBNBT8slk2JF8DigY96Go1b0/s320/relaxing_wallpaper_flowers_full.JPG" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5582204366452427106" /></a><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjG_m-JggNI6ivnaYtt5QS1P4XZacmLdssjoCRXZs_eA01M-EYtdqttiJqhyphenhyphenzJz2s3NJ9H7w1w2Jsb2NnLQmsR1Bv8r_Y-IE9LCDSdOkW6KdwFKfV2BoO7td0-9O-OkPRQgm8dbycj2dhc/s1600/flowers.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 240px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjG_m-JggNI6ivnaYtt5QS1P4XZacmLdssjoCRXZs_eA01M-EYtdqttiJqhyphenhyphenzJz2s3NJ9H7w1w2Jsb2NnLQmsR1Bv8r_Y-IE9LCDSdOkW6KdwFKfV2BoO7td0-9O-OkPRQgm8dbycj2dhc/s320/flowers.jpg" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5582202844958576290" /></a>Marina Elenahttp://www.blogger.com/profile/12891336042265354051noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7258050088823800550.post-69480852474294665872011-02-05T00:29:00.006+02:002011-02-05T01:00:24.389+02:00Visăm cu ochii deschiși<div style="text-align: justify;">Atunci când visăm cu ochii închiși, noaptea, a doua zi știm că totul a fost un vis, că ne-am trezit la realitate. Încercăm să găsim o logică, un motiv pentru care am visat o persoană, o situație ciudată sau orice ține de incredibil. Nu găsim însă nicio motivație, nu înțelegem de ce visăm atât de ciudat și de ce ne vedem în situații care în viața reală ar fi imposibile. Totul s-a întâmplat însă în vis și ne gândim că poate o mică parte are legătură cu realitatea, că ne-a rămas în subconștient un gând ascuns din timpul zilei, care noaptea se dezvoltă.</div><div style="text-align: justify;">Alungăm repede visul, de cele mai multe ori nici măcar nu reușim să ne amintim ce am visat, știm doar că am visat ceva frumos sau urât și ne amintim niște frânturi din el. Ne reluăm acivitățile zilnice, visele de peste noapte cel mai probabil sunt complet uitate în timpul zilei și nu ne consumăm energia cu ele.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Dar atunci când visăm cu ochii deschiși? Nu dormim, suntem conștienți, dar totuși visăm...cu ochii deschiși. Iar în aceste vise, luăm bucăți din realitatea noastră, le proiectăm în viitor, și visăm frumos...Normal, atunci când visăm cu ochii deschiși, visăm la ceva frumos, la ceva ce ne-am dori să se întâmple. Totuși, de multe ori totul rămâne la stadiul unui vis, o fantezie care e destul de îndepărtată de realitate. Ne ambiționăm să credem însă în visul nostru, îl hrănim cu speranțe și iluzii...</div><div style="text-align: justify;">Uneori, aceste vise se împlinesc. Alteori, e zadarnic să credem că se poate împlini ceva, cât timp visul nostru depinde mai mult de forțe exterioare, decât de noi înșine. Cum să ni se împlinească un vis, dacă forțele acelea sunt mereu în sens invers, nu ne dau nicio mână de ajutor, iar noi nu putem face nimic și nici nu știm când trebuie să renunțăm?</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Visăm prea mult, stăm prea mult cu ochii deschiși și ne facem prea multe scenarii. Visele sunt mai potrivite pentru noapte, când ești inconștient, iar visul nu depinde de tine. Atunci când suntem conștienți însă, ar trebui să învățăm să visăm mai aproape de realitatea noastră, să ne apropiem de lumea reală, nu să intrăm definitiv într-o lume imaginară.</div><div style="text-align: justify;">Visăm prea mult cu ochii deschiși. Sunt visele noastre însă, ne ajută să fim fericiți, ne dau optimism și ne insuflă o stare de bine.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><i>Iar eu visez mereu cu ochii deschiși...</i></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Încă ceva: visele vor fi mereu ale noastre, nimeni nu ne poate fura visele și nu ne poate opri să visăm. </div><div style="text-align: justify;"><br /></div>Marina Elenahttp://www.blogger.com/profile/12891336042265354051noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7258050088823800550.post-22915263859138208302011-01-23T12:06:00.004+02:002011-01-23T12:30:05.726+02:00Cea mai bună comparație e cea cu tine<div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>După o jumătate de oră de "filosofat" la telefon cu frate-meu, mi-a spus un lucru pe care toți ar trebui să-l avem în minte mai des: "cea mai bună comparație e cea dintre tine și tine". M-a dat drept exemplu pe mine: cum eram acum 6 luni, când eram stresată că trebuia să dau licența și credeam că n-o să se termine, și cum sunt acum, dacă am evoluat? Cu siguranță, am evoluat: am trecut cu bine peste ceva care mi se părea complicat, am făcut diverse lucruri, acum învăț mereu câte ceva nou etc. Și din perspectiva asta, cu siguranță am evoluat, nu mai sunt cum eram în urmă cu 6-7 luni.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Printre altele, frate-meu mai e și un model de copiat, care își pune toată ambiția atunci când își propune. Deși are un program foarte aglomerat acum, vrea să se ducă la bazinul de înot în fiecare săptămână, vrea să se ducă și la sală de sport (că e foarte bine să faci sport), vrea să citească și să învețe în fiecare zi și cu siguranță peste o săptămână va vrea să facă și alte lucruri....pentru că, așa cum spune el: "ori dacă stăm, ori dacă facem ceva, timpul e același; și e mai bine să avem voință să facem ceva util și care ne place, în loc să ne plângem că nu avem timp."</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>În ultimul timp, mă gândeam că dacă aș fi fost singură la părinți, aș fi fost cu mult mai "săracă." Deși atunci când eram mici ne înțelegeam ca șoarecele și pisica, eu îl pâram la mami, el îmi dădea un "algocalmin" ca să ma liniștească (știm noi cum era:)), în ultimii ani frate-meu s-a schimbat extrem de mult. Din liceu a știut ce vrea să facă mai departe, să dea la medicină când nimeni nu-l încuraja, a intrat și a terminat foarte bine, iar pentru viitor are rezervate deja planuri. A, și el a știut mereu să fie extrem de optimist, față de mine, care uneori excelam în pesimism. Acum reușește mai mult să-mi dea și mie din optimismul lui, pentru că are răbdare să-mi și explice de ce ar trebui să fiu optimistă:)</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Concluzia: ar trebui să ne comparăm mereu doar cu noi: "eu în urmă cu 6 luni" și "eu acum", iar dacă noi știm că am evoluat, atunci asta e tot ce contează. </div>Marina Elenahttp://www.blogger.com/profile/12891336042265354051noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7258050088823800550.post-18605882419879025452011-01-12T23:18:00.004+02:002011-01-12T23:45:05.950+02:00How do we ever even start to begin?<div style="text-align: justify;">La fel ca mulți alții, am tendința să amân lucrurile, să spun că le voi face mâine, dar de fapt le fac peste 2 zile. Asta se aplică, bineînțeles, în cazul lucrurilor care nu reprezintă o urgență. Oricum ar fi, urăsc să las lucrurile nefinalizate, să le amân pentru mâine, pentru poimâine etc.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">De exemplu, astă-seară am reușit să ma înscriu la un training care va fi în aprilie. Trebuia să completez un formular, care lua ceva timp (dar nu o veșnicie). Primisem mailul cu această oportunitate încă din decembrie, i-am pus flag și am tot amânat să fac acest lucru. Bineînțeles, a contat foarte mult că deadline-ul era pe 26 ianuarie, iar în subconștient spuneam mereu că mai am timp. Dar de ce trebuie să amânăm mereu lucrurile? De ce trebuie să punem un lucru deoparte, să ne apucăm de altceva si apoi să realizăm că n-am făcut nimic bine? Eu sunt nemulțumită când tot amân, rămân cu o urmă de insatisfacție la final....și totuși fac asta cu grație, ba chiar de mai multe ori. Și tot nu mă învăț minte. Rareori încerc să mă pun la punct și să-mi spun că nu-mi mai permit să amân lucrurile și că trebuie să le fac la timpul lor. Starea asta trece uneori la fel de repede cum a venit.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Pentru anul acesta, am câteva obiective de atins. Nu pot spune că am început să fac tot ce mi-am propus, bineînțeles că au intervenit eternele scuze și pretexte: "nu acum, că începe sesiunea și am altele de făcut, voi începe să fac asta de luna viitoare etc". Fac totuși progrese, dar trebuie neapărat să fac ce mi-am propus. Doar nu degeaba le-am scris pe un carnețel. Printre multe alte articole pe dezvoltare personală, următorul e foarte potrivit pentru ce vreau eu să fac: <a href="http://www.cheiasuccesului.ro/succesul-personal/modelati-va-destinul/plan-de-actiune-10-sfaturi-pentru-ca-sa-faci-din-2011-cel-mai-bun-an-al-tau"><span class="Apple-style-span"><b>www.cheiasuccesului.ro</b></span></a></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Trebuie să mă responsabilizez mai mult, să nu mai las lucrurile neterminate sau să le amân la nesfârșit. E atât de bine când faci lucrurile la momentul lor, și asta nu presupune un efort foarte mare, ci doar puțină voință. Din contră, dacă le tot amâni, va fi mai rău. Și știu că voi face ce mi-am propus, voi face acest exercițiu și voi intra în ritm. Trebuie un timp de acomodare, trebuie să am continuitate în ceea ce fac și nu trebuie să renunț în favoarea a altceva. Sună optimist, dar încă nu am început :)</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><br /><br /><iframe width="425" height="344" src="http://www.youtube.com/embed/aLjNkyo2E08?fs=1" frameborder="0"></iframe>Marina Elenahttp://www.blogger.com/profile/12891336042265354051noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7258050088823800550.post-34683794186239326142010-12-31T13:49:00.006+02:002010-12-31T15:03:00.670+02:005 și 2010Am primit de la <a href="http://roxana-mypromise.blogspot.com/">Roxana</a> o leapșă, în care îmi cere să scriu despre 5 lucruri pe care le-am realizat în 2010.<div>Am făcut foarte multe lucruri, unele mai bune, altele mai puțin bune, important e că toate deciziile mi-au aparținut și cu siguranță am învățat ceva util din greșeli sau din reușite.</div><div>Cum 5 e și numărul meu norocos, să încep:</div><div><br /></div><div>1. Am avut curajul să schimb câte ceva în viața mea și am decis ce vreau să fac în viitor, am fost mult mai fermă în a lua anumite hotărâri, am avut curajul să spun "stop" atunci când nu mă mai mulțumea ceea ce se întâmpla în viața mea și s-o iau de la capăt.</div><div><br /></div><div>2. Mi-am scris lucrarea de licență și am trecut cu bine un examen de licență dificil. Acum un an, licența mi se părea o povară, mă gândeam cum va fi când voi fi și eu licențiată și cum voi trece peste toate. În vară am fost însă licențiată, dar parcă nu mai realizam, nu-mi mai dădeam seama că înainte mi se părea ceva aproape imposibil...totul a trecut foarte repede, tot stresul și nopțile nedormite parcă dispăruseră.</div><div><br /></div><div>3. Cred că a fost anul în care am ieșit cel mai mult în oraș cu fetele, a fost anul în care ne-am sudat un grupuleț care sper să rămână mereu unit. Deși am avut sesiuni, licență, tensiune acumulată de trecerea timpului, iar unele dintre noi și joburi, am știut să ne mai rupem din când în când de toate astea și să ne bucurăm împreună:</div><div><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi5u3EiLPMl6oxp-yN2KFJjqU0sbvXKOb2nnJo4jslS_gk_FH5Jxk90O9XbWz3OHzqLrLUEv2Tqp-3RG6x3UkOmXgDA8eGyv-ku03dnvLBtpTTjgxXBIVWzCTKqPRO3HUsTnFk9gzcmWfc/s1600/025.JPG"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 240px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi5u3EiLPMl6oxp-yN2KFJjqU0sbvXKOb2nnJo4jslS_gk_FH5Jxk90O9XbWz3OHzqLrLUEv2Tqp-3RG6x3UkOmXgDA8eGyv-ku03dnvLBtpTTjgxXBIVWzCTKqPRO3HUsTnFk9gzcmWfc/s320/025.JPG" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5556826104807035362" /></a><br /><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjbgTcvKJvpqw77l4RLQHzESOqCHOfdA-hx-oKa0RlVBYTlO9i71HrjqPNY-NHJwCw9qUaYWqw6LF4ysdPqj_1vc3Nr9OLDEjxsCYMBFNGM0wBlNErysRJiNtqZSh7jRhgX5UasXIJ6CpY/s1600/IMG_3964.JPG"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 240px; height: 320px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjbgTcvKJvpqw77l4RLQHzESOqCHOfdA-hx-oKa0RlVBYTlO9i71HrjqPNY-NHJwCw9qUaYWqw6LF4ysdPqj_1vc3Nr9OLDEjxsCYMBFNGM0wBlNErysRJiNtqZSh7jRhgX5UasXIJ6CpY/s320/IMG_3964.JPG" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5556830053843985474" /></a><br /><br /></div><div>4. Câteva luni bune, am avut un obiectiv: îmi strângeam bani să vizitez o țară străină. În final, ne-am adunat 6 prietene și am ales Roma, capitala italiană plină de istorie și măreție, unde am petrecut 4 zile de vis. Mă bucur că acest obiectiv m-a ajutat să fiu mai cumpătată, să nu mai cheltui banii oricând și oricum, am renunțat să merg vara într-o vacanță la mare sau la munte, pentru că în octombrie urmau câteva zile mult mai frumoase. Și a meritat:</div><div><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjcFZCipzPwan93QhBog3SWcyCnMPjalVNQw7-gj6IKa4zjss4gjG-z_MeEsQtQdRgB6TfdEvk_cPFQj2bD_F98vGO1eBo1v4LySbF7V_DsFPGc1w_dWESS69b_I9QQSSxT_viR9FhYGEE/s1600/72531_1409899126821_1212772258_903637_7177754_n.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 240px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjcFZCipzPwan93QhBog3SWcyCnMPjalVNQw7-gj6IKa4zjss4gjG-z_MeEsQtQdRgB6TfdEvk_cPFQj2bD_F98vGO1eBo1v4LySbF7V_DsFPGc1w_dWESS69b_I9QQSSxT_viR9FhYGEE/s320/72531_1409899126821_1212772258_903637_7177754_n.jpg" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5556827874309949538" /></a><br /><br /></div><div>5. Am început să citesc cărți de dezvoltare personală, care m-au ajutat să înțeleg că pot face foarte multe lucruri, atât timp cât îmi propun ceva și îmi urmăresc obiectivele. Și pot spune că tot ceea ce am făcut mi-a adus mulțumire, deși mai rămâneau lucruri pe care mi le doream. Știu însă că trebuie să ma bucur de ceea ce am, că trebuie să apreciez ceea ce am și să am răbdare, pentru că la un moment dat, vor veni și celelalte. Până la urmă, nimic nu este întâmplător și toate au un scop.</div><div><br /></div><div>Ar mai fi multe lucruri: am pierdut sau am câștigat prieteni, au rămas alături de mine persoanele care ma apreciază,am avut un an frumos la cămin, alături de colega (Alina), am cunoscut oameni noi și am încercat să învăț de la ei, am fost primită cu căldură într-o asociație, ART Fusion, unde am învățat foarte multe lucruri și am fost mai responsabilă.</div><div><br /></div><div>Nu în ultimul rând, deși n-am avut eu vreo contribuție directă, în 2010 fratele meu și-a dat Rezidențiatul și a devenit Medic Rezident Neurolog. Pentru mine, e un motiv de mândrie: acum 6 ani când a intrat la Medicină, era puțin mai aiurit, ma gândeam că mai e mult până să devină el medic și mi se părea totul ciudat. Acum s-a schimbat total, știu că e potrivit pentru meseria asta, e cu totul alt om și sunt sigură că îi va fi bine.</div><div><br /></div><div>Iar pentru 2011, mi-am scris pe un carnețel câteva obiective. Mi-am spus că dacă le scriu, le voi citi mai des și le voi respecta. Așa și trebuie să fie: de mine depinde dacă voi reuși ceea ce îmi propun și dacă voi fi mai optimistă. Nu vreau să mai aștept să mi se întâmple ceva bun sau să-mi cadă ceva din cer, vreau să cred și să atrag ceea ce vreau să mi se întâmple.</div>Marina Elenahttp://www.blogger.com/profile/12891336042265354051noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7258050088823800550.post-63328283645620097242010-12-16T23:42:00.004+02:002010-12-17T00:04:35.281+02:00My december...<div style="text-align: justify;">E decembrie...e un sentiment ciudat, un amestec de veselie, zâmbete, dar și de nostalgie, gălăgie, agitație. Orașul a devenit mult prea agitat, toată lumea se grăbește mai mult decât de obicei,o doamnă pe stradă încerca să stabilească o întâlnire cu cineva și spunea " ne vedem marți, că apoi vin sărbătorile". Azi s-a instalat cu adevărat iarna în București...a nins mult, dar parcă nu mai eram atât de mulțumită. Acum câteva săptămâni îmi doream mult să ningă, să văd zăpadă, iar acum parcă a venit iarna pe nepusă masă. Stratul alb de zăpadă mă încântă, mă bucur să văd totul în alb, dar parcă gerul de afară diminuează tot.</div><br /><br />În toată zarva asta, încerc să-mi fac o potecă, să merg la fel ca până acum, să-mi încep o zi liniștită pe care să o termin la fel. Inevitabil, mă apucă nostalgia...că a mai trecut un an, că poate nu am reușit să fac tot ce mi-am propus, că mai vroiam să am timp pentru o mulțime de lucruri. Dar încerc să văd și partea pozitivă: am făcut destule și anul acesta (poate nu e atât de important, pentru că toată lumea face asta la un moment dat, dar mi-am luat licența și am intrat la master), am făcut și altele...până la urmă, anul acesta a fost timpul meu, eu am dispus de el cum am dorit.<br /><br />Și în curând va fi tot mai multă agitație, tot mai multă aglomerație și lume nebună. Unde se grăbesc toți? de ce nu lasă să treacă timpul la fel ca până acum și strică totul cu nerăbdarea lor?<br /><br />Aștept să plec acasă, unde sper să găsesc mai multă liniște...dar știu că și acolo, într-un oraș mic, oamenii sunt la fel de grăbiți. În perioada asta, sunt la fel ca toți ceilalți, e un tipar universal pe care toți îl copiază în preajma Crăciunului.<br /><br />În cameră e liniște, e mult mai bine...până dimineață, când voi ieși din nou în nebunia de afară...Marina Elenahttp://www.blogger.com/profile/12891336042265354051noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7258050088823800550.post-61625069970719402682010-12-04T16:38:00.011+02:002010-12-17T13:50:02.226+02:00Un nou hobby<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj8RTjJaRVPvU_DZFaRNT87UYe2uaCu6FEAXJhzeEzxVc0Uj5x_Pp-VPBwJg4vPYdCkL3uwzeglH5EFp4BZcSoZ8tLRJqyGM9wnpSV72QaA2ejV8YAkZh1qitQ4pTDkxJ88qf-NUpe3jc8/s1600/IMG_3261.JPG"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 240px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj8RTjJaRVPvU_DZFaRNT87UYe2uaCu6FEAXJhzeEzxVc0Uj5x_Pp-VPBwJg4vPYdCkL3uwzeglH5EFp4BZcSoZ8tLRJqyGM9wnpSV72QaA2ejV8YAkZh1qitQ4pTDkxJ88qf-NUpe3jc8/s320/IMG_3261.JPG" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5551616931571083810" /></a><br /><br />Acum ceva timp mi-am cumpărat o floare din acelea handmade, pe care le purtăm la haine. Vroiam demult să-mi cumpăr una, dar cred că nu-mi plăcuse nici una atât de mult, plus că nu mă puteam hotărî ușor la o culoare, pe care să o asortez la mai multe haine. Mi-am cumpărat în final una mov, de la o doamnă care venea pe Lipscani și îți făcea chiar și pe loc, dacă aveai vreo preferință. Am dat pe această floricică 20 de lei. Apoi m-am gândit că vreau mai multe culori, nu doar una...dacă mi-aș fi luat 5 de exemplu, ar fi fost cam mare investiția. Mi-am zis că aș putea să-mi fac și eu asemenea flori, câte vroiam și ce culori vroiam.<br /><br />Așa că m-am dus la mercerie, unde am găsit o multitudine de modele de dantelă și stăteam câte 10-15 minute să-mi aleg ceva, mă duceam apoi sa-mi iau alte nuanțe de material cu care să le pot asorta, mă întorceam după nasturi și tot așa. Cred că doamnele de acolo nu prea înțelegeau de ce mă învârt așa, dar nici nu trebuia...eu eram în lumea mea, îmi făceam în cap modele, combinații de culori și nasturi. Am ajuns acasă, am început să-mi fac florile astea și am fost încântată de rezultat. Ce-i drept, stăteam câteva ore la început, pentru că vroiam să iasă cât mai bine. Am început apoi să le port la haine, să le etalez:) Se pare că celorlalți le-au plăcut. Mă întrebau prietenele cine m-a învățat să le fac...nu m-a învațat nimeni; pur și simplu am analizat-o pe cea pe care mi-am cumpărat-o, apoi mi-am făcut eu singură, așa cum m-am priceput.<br /><br />Acum sunt încântată că nu mai am doar o floare, ci mai multe, că n-a fost nevoie să cheltui prea mulți bani și, în plus de asta, am mai multe culori, așa cum îmi doream. Pot spune că e un nou hobby care îmi face plăcere, dar care necesită și ceva timp, de care nu dispun întotdeauna. Dar îmi place să ies din banalul unei zile obișnuite, să-mi fac o nouă floare, o nouă culoare. Îmi înșir în pat toate materialele și dantelele pe care le am. Întrucât prietenelor le-au plăcut florile mele (sper că n-au spus asta doar din complezanță:)), le-am promis unora că le voi face și lor...așa că ar trebui să mă apuc de treabă, ca atunci când vine moș crăciun la ele, să treacă mai întâi pe la mine, să livrez câteva cadouri:)<br /><br />Ce-a ieșit, mai jos:<br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgW7byzNRjqnv__5CieOaH94aglE2TGbyf7yPo-2yRJjWXpJhBKaLVwFUsDxGGAtXPbKTODq_h-2N9X1Zbpy7SG5PS7tpelU45pWYCigtsqW25LxrF1XFPyXklwnXzyC2LtVaimruiACuo/s1600/my+flowers.JPG"><img style="TEXT-ALIGN: center; MARGIN: 0px auto 10px; WIDTH: 320px; DISPLAY: block; HEIGHT: 200px; CURSOR: hand" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5546842402855332482" border="0" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgW7byzNRjqnv__5CieOaH94aglE2TGbyf7yPo-2yRJjWXpJhBKaLVwFUsDxGGAtXPbKTODq_h-2N9X1Zbpy7SG5PS7tpelU45pWYCigtsqW25LxrF1XFPyXklwnXzyC2LtVaimruiACuo/s320/my+flowers.JPG" /></a><br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjZxSviSk2fRmM8VrbXNgyHSRSGQ2p9PHBBuWysA87KH2z8tsbezVkmHly9BuyT8qm5Ev8y0utE0cIyCjPpOgpYTMBVaD7qWWlsPCRFMlYsYuepT-ZJVmsF0SX8Kq7cUfbNIo-3JAGaWzw/s1600/my+flowers2.jpg"><img style="TEXT-ALIGN: center; MARGIN: 0px auto 10px; WIDTH: 320px; DISPLAY: block; HEIGHT: 200px; CURSOR: hand" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5546842657339743154" border="0" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjZxSviSk2fRmM8VrbXNgyHSRSGQ2p9PHBBuWysA87KH2z8tsbezVkmHly9BuyT8qm5Ev8y0utE0cIyCjPpOgpYTMBVaD7qWWlsPCRFMlYsYuepT-ZJVmsF0SX8Kq7cUfbNIo-3JAGaWzw/s320/my+flowers2.jpg" /></a>Marina Elenahttp://www.blogger.com/profile/12891336042265354051noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7258050088823800550.post-55267325927833236802010-11-22T09:55:00.003+02:002010-12-04T17:16:10.630+02:00Tu ești unic"Chiar și firele de iarbă<br />Sau fulgii de zăpadă-<br />Diferă ușor între ei...<br />Știi,nu există nimic care să fie perfect identic cu altceva.<br /><br />De la cele mai mici lucruri, cum sunt firele de nisip,<br />Și până la cele mai gigantice stele,<br />Toate au fost făcute cu o singură INTENȚIE:<br /><em>Aceea de a fi unice</em>!<br /><br />De aceea, este o prostie să încerci să copiezi pe altcineva-<br />Și inutil să pretinzi că nu ești cel care ești cu adevărat!<br />Căci fiecare dintre noi ne naștem dintr-o MINTE<br />Ale cărei idei nu se epuiează niciodată.<br /><br />Nu există decât UNUL SINGUR ca MINE,<br />Care poate arăta ce pot să fac eu-<br />Și tu ar trebui să te simți mândru,<br />Căci nu există decât UNUL SINGUR ca TINE.<br /><br />Totul începe<br />Cu tine.<br />Tu ești o ființă nelimitată și sublimă."<br />James T. Moore<br />"Te-ai născut bogat", Bob ProctorMarina Elenahttp://www.blogger.com/profile/12891336042265354051noreply@blogger.com0