Am făcut foarte multe lucruri, unele mai bune, altele mai puțin bune, important e că toate deciziile mi-au aparținut și cu siguranță am învățat ceva util din greșeli sau din reușite.
Cum 5 e și numărul meu norocos, să încep:
1. Am avut curajul să schimb câte ceva în viața mea și am decis ce vreau să fac în viitor, am fost mult mai fermă în a lua anumite hotărâri, am avut curajul să spun "stop" atunci când nu mă mai mulțumea ceea ce se întâmpla în viața mea și s-o iau de la capăt.
2. Mi-am scris lucrarea de licență și am trecut cu bine un examen de licență dificil. Acum un an, licența mi se părea o povară, mă gândeam cum va fi când voi fi și eu licențiată și cum voi trece peste toate. În vară am fost însă licențiată, dar parcă nu mai realizam, nu-mi mai dădeam seama că înainte mi se părea ceva aproape imposibil...totul a trecut foarte repede, tot stresul și nopțile nedormite parcă dispăruseră.
3. Cred că a fost anul în care am ieșit cel mai mult în oraș cu fetele, a fost anul în care ne-am sudat un grupuleț care sper să rămână mereu unit. Deși am avut sesiuni, licență, tensiune acumulată de trecerea timpului, iar unele dintre noi și joburi, am știut să ne mai rupem din când în când de toate astea și să ne bucurăm împreună:
4. Câteva luni bune, am avut un obiectiv: îmi strângeam bani să vizitez o țară străină. În final, ne-am adunat 6 prietene și am ales Roma, capitala italiană plină de istorie și măreție, unde am petrecut 4 zile de vis. Mă bucur că acest obiectiv m-a ajutat să fiu mai cumpătată, să nu mai cheltui banii oricând și oricum, am renunțat să merg vara într-o vacanță la mare sau la munte, pentru că în octombrie urmau câteva zile mult mai frumoase. Și a meritat:
5. Am început să citesc cărți de dezvoltare personală, care m-au ajutat să înțeleg că pot face foarte multe lucruri, atât timp cât îmi propun ceva și îmi urmăresc obiectivele. Și pot spune că tot ceea ce am făcut mi-a adus mulțumire, deși mai rămâneau lucruri pe care mi le doream. Știu însă că trebuie să ma bucur de ceea ce am, că trebuie să apreciez ceea ce am și să am răbdare, pentru că la un moment dat, vor veni și celelalte. Până la urmă, nimic nu este întâmplător și toate au un scop.
Ar mai fi multe lucruri: am pierdut sau am câștigat prieteni, au rămas alături de mine persoanele care ma apreciază,am avut un an frumos la cămin, alături de colega (Alina), am cunoscut oameni noi și am încercat să învăț de la ei, am fost primită cu căldură într-o asociație, ART Fusion, unde am învățat foarte multe lucruri și am fost mai responsabilă.
Nu în ultimul rând, deși n-am avut eu vreo contribuție directă, în 2010 fratele meu și-a dat Rezidențiatul și a devenit Medic Rezident Neurolog. Pentru mine, e un motiv de mândrie: acum 6 ani când a intrat la Medicină, era puțin mai aiurit, ma gândeam că mai e mult până să devină el medic și mi se părea totul ciudat. Acum s-a schimbat total, știu că e potrivit pentru meseria asta, e cu totul alt om și sunt sigură că îi va fi bine.
Iar pentru 2011, mi-am scris pe un carnețel câteva obiective. Mi-am spus că dacă le scriu, le voi citi mai des și le voi respecta. Așa și trebuie să fie: de mine depinde dacă voi reuși ceea ce îmi propun și dacă voi fi mai optimistă. Nu vreau să mai aștept să mi se întâmple ceva bun sau să-mi cadă ceva din cer, vreau să cred și să atrag ceea ce vreau să mi se întâmple.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu