E decembrie...e un sentiment ciudat, un amestec de veselie, zâmbete, dar și de nostalgie, gălăgie, agitație. Orașul a devenit mult prea agitat, toată lumea se grăbește mai mult decât de obicei,o doamnă pe stradă încerca să stabilească o întâlnire cu cineva și spunea " ne vedem marți, că apoi vin sărbătorile". Azi s-a instalat cu adevărat iarna în București...a nins mult, dar parcă nu mai eram atât de mulțumită. Acum câteva săptămâni îmi doream mult să ningă, să văd zăpadă, iar acum parcă a venit iarna pe nepusă masă. Stratul alb de zăpadă mă încântă, mă bucur să văd totul în alb, dar parcă gerul de afară diminuează tot.
În toată zarva asta, încerc să-mi fac o potecă, să merg la fel ca până acum, să-mi încep o zi liniștită pe care să o termin la fel. Inevitabil, mă apucă nostalgia...că a mai trecut un an, că poate nu am reușit să fac tot ce mi-am propus, că mai vroiam să am timp pentru o mulțime de lucruri. Dar încerc să văd și partea pozitivă: am făcut destule și anul acesta (poate nu e atât de important, pentru că toată lumea face asta la un moment dat, dar mi-am luat licența și am intrat la master), am făcut și altele...până la urmă, anul acesta a fost timpul meu, eu am dispus de el cum am dorit.
Și în curând va fi tot mai multă agitație, tot mai multă aglomerație și lume nebună. Unde se grăbesc toți? de ce nu lasă să treacă timpul la fel ca până acum și strică totul cu nerăbdarea lor?
Aștept să plec acasă, unde sper să găsesc mai multă liniște...dar știu că și acolo, într-un oraș mic, oamenii sunt la fel de grăbiți. În perioada asta, sunt la fel ca toți ceilalți, e un tipar universal pe care toți îl copiază în preajma Crăciunului.
În cameră e liniște, e mult mai bine...până dimineață, când voi ieși din nou în nebunia de afară...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu