Un zâmbet...

De câte ori zâmbim într-o zi obişnuită? De câte ori ne amintim să le zâmbim celorlalţi sau de câte ori ne zâmbim nouă înşine? Cu siguranţă, facem aceste lucruri rar. Un zâmbet....e un gest atât de uşor de realizat, şi totuşi oamenii zâmbesc atât de greu.

Azi m-am trezit mai târziu, am vrut să recuperez orele nedormite din timpul saptămânii. După ce m-am dezmeticit puţin, găsesc pe masă un bileţel cu mesajul: "Tu faci Bucureştiul mai frumos!". N-am schiţat iniţial nicio reacţie; în afară de Alina (colega mea de cameră), care plecase de dimineaţă, nu avea cine sa-mi lase acest bilet; şi totuşi, eu nu înţelegeam ce e cu el...l-am întors în final pe partea cealaltă şi am găsit continuarea: "Nu te întreba de la cine e, mai bine zâmbeşte!:)". Brusc, am avut reacţia potrivită: am zâmbit cu poftă şi am devenit binedispusă, aşa somnoroasă cum eram.

Aşadar, un zâmbet valorează mai mult decât o mie de cuvinte. Mă bucur când văd pe cineva zâmbind, îmi place când îmi zâmbeşte cineva. Din păcate, asemenea celorlalţi, eu uit uneori să mai zâmbesc. Dar atunci când îmi amintesc să zâmbesc, acest lucru îmi schimbă toată ziua.

De câteva zile, citesc o carte:"Secretele succesului. Cum să vă faceţi prieteni şi să deveniţi influent", de Dale Carnegie. Aş putea spune că este o carte de automotivare, unde se regăsesc poveşti ale unor persoane care, prin personalitatea şi deschiderea lor către ceilalţi, au avut succes în viaţă. În paginile acestei cărţi, am găsit câteve citate care mi-au plăcut:
"Singura cale spre buna dispoziţie pierdută este să ne binedispunem noi înşine, ca şi cum am purta veselia în noi înşine..."

"Orice om caută întotdeauna fericirea- şi există o singură cale sigură de a o găsi. Prin controlul asupra propiilor gânduri. Fericirea nu depinde de factori externi, ci de condiţiile dinăuntrul nostru."

"Nu există nimic bun şi nimic rău", spunea Shakespeare, "gândirea noastră împarte lumea în fericire şi nefericire."

După ce am citit aceste rânduri, m-am dus în faţa oglinzii...şi am zâmbit. Mi-am zâmbit mie însămi sau mi-am imaginat că în oglindă era o altă persoană, căreia îi zâmbeam. Cred că auto-sugestia funcţionează atunci când îţi doreşti cu adevărat să ieşi dintr-o stare de plictiseală şi să nu iroseşti o zi întreagă, fiind taciturn. Un zâmbet îţi înveseleşte într-adevăr ziua. So...REMEMBER TO SMILE:)

Later edit: Se pare că nu era Alina cea care a scris acel bileţel, ea doar l-a găsit sub uşă; am fost puţin "dezamăgită", credeam că este de la ea, pentru mine. Aşadar, nu ştim cine l-a scris, probabil au greşit uşa. Dar ce mai contează acum? în acel moment, mi-a făcut ziua mai frumoasă...